12 luni, 9 greșeli (necesare)

e44c2c496a1a8f8777e10d3d32f61ea4

Și e gata 2014. A trecut incredibil de repede. Aș zice că a fost un an bun, dar privesc în urmă și văd ca a fost extraordinar. Unde sunt azi, nu mă puteam imagina în 31 decembrie 2013. Anul trecut pe la ora asta eram încă la magazinul de pantofi, blestemam minutele rămase până la sfârșitul programului alături de colegele mele. Uff, greu s-au scurs.

Azi stau relaxată în pat cu laptopul în brațe și prosopul în păr. Încă nu m-am hotărât dacă să-mi fac mai întâi pedichiura sau să-mi cremuiesc corpul. Tocmai m-am răzgândit brusc și am renunțat la un Revelion în Cluj în favoarea unuia în casa unui amic, pe plan local. Cred că am simțit că imi oferă aceasta o mai mare siguranță. Dar ce știu eu în materie de bărbați? Mai nimic! Când vine vorba de ei, în 2014 am gafat-o big time, dar absolut necesar.

Greșeala nr.1: e o greșeală ATÂÂÂT de mare încât efectiv refuz să mă gândesc la asta… și chiar nu a fost necesară.

Ok, am început în forță :)).. Next!!!

Greșeala nr.2: mi-a servit preț de mai multe luni. El a fost absolut necesar și a apărut în cel mai bun moment. Mi-a oferit clipe absolut unice și de neuitat. Vorbesc des despre el, mereu zâmbind. Nu am putea forma un cuplu și nici nu îmi doresc asta sub nici o formă. Am scris despre el aici, aici și aici.

Greșeala nr.3: este o greșeală în adevăratul sens a cuvântului. O regret, dar nu mai am ce-i face.

Greșeala nr.4: a apărut în viața mea exact în momentul meu critic. Alături de el am fost cel mai aproape de ceea ce eu aș defini relație. Vorbim rar, dar mereu afectuos. Am scris mult despre el, dar cel mai relevant ar fi aici și aici.

Greșeala nr.5: a fost una tipică de vară. Aproape că am și uitat de ea. M-a tot sunat o vreme, deși ne despărțea o jumătate de țară. Posibil să-l fi menționat aici :))).

Greșeala nr.6: s-a vrut a fi o one night. Și așa a și fost. Dar apoi ne-am tot întâlnit accidental peste tot. Suntem amici acum. O dată pe săptâmână luăm prânzul împreună. El întruchipează bărbatul meu ideal (..dar ce știu eu?!). Poate îl recunoști de aici.

Greșeala nr.7: a fost aproape dragoste. Nu am vrut să joc rolul de amantă. Și cu el iau prânzul o dată pe săptămână, și tot așa ne bem și cafeaua. Tocmai ce am servit împreună ultima ceașcă pe anul acesta. De el vorbeam aici.

Greșeala nr.8: a fost o chestie gen upsss. Bun amic + muuuuult alcool = Greșeală. Nu ne-am revăzut de atunci, dar când o să se întâmple sper să nu fie un moment ciudat. P.S. cine ar fi crezut că am amici așa înzestrați??? :))))

Greșeala nr.9: a venit de la sine după o perioadă pe care aproape că aș numi-o relație. A fost clar o greșeală, nu ne potrivim deloc din punctul acesta de vedere. Am lăsat-o așa și continuăm ca amici. Totuși, pentru el am renunțat azi la Cluj.

Toate sunt greșeli pentru că nu au dus nicăieri. Acestea sunt însă greșelile necesare (ori normal ți se pare să afli abia după nuntă dacă te potrivești cu cel din patul tău?). Dar chiar și așa, greșelile astea ale mele mi-au servit ca lecții. De la fiecare am învățat ceva și fiecăruia i-am servit și eu ca lecție.

Sper doar ca lecțiile învățate în 2014 să-mi servească practic în 2015 și, astfel, să nu mai greșesc.

Anunțuri

Început de 28

Am 28 de ani și 3 zile. I-am împlinit, ca în fiecare an, într-un pub alături de Serena a mea. Urăște pub-ul acela și totuși a stat acolo cu mine știind că eu îl iubesc. Odată cu ai mei 28, am împlinit și ai noștri 9. Suntem de 9 ani prietene.. primii 9 ani din restul vieții noastre.

Anul trecut am plâns de mama focului. Anul ăsta n-am putut să vărs nici o lacrimă, deși pieptul mi-a fost greu pe ici pe colo.

Anul ăsta am dansat tango de ziua mea. Am băut Cosmopolitan și am avut pe fiecare deget un balon de altă culoare. 10859383_917542108265655_357762852_nAnul ăsta am purtat ruj pentru prima dată în public (și încă unul al naibii de colorat). Anul ăsta nu am făcut nici un plan, nu am rezervat nici o masă. Anul ăsta am lăsat lucrurile să se întâmple. Și uite că am avut și masă (ăsta e sistemul metric prin care eu și Serena ne măsurăm gradul de îmbătrânire: mai facem rost de masă oriunde și la orice oră?.. Hell yes!!!!… Încă nu am ieșit din joc). S-a întors de sărbători și prietena mea din Germania. Am dansat până ce barmanii au aprins luminile.

N-am fost singură Crăciunul acesta. Nu am plâns. Nu m-am plictisit. Nu am făcut nici un plan și, totuși, totul a ieșit perfect. Ar trebui să aplic schema asta mai des.

Ieri am schiat în ninsoare și pe zăpadă proaspătă. Am fost exact în elementul meu. Apoi am încurcat 7 băieți la poker până ce am rămas falită, m-a prins somnul și m-am dat bătută. M-au lăsat dormind și au plecat în oraș.. și nu m-am supărat. Încă nu m-am dat jos din pat azi. E călduț.

Apropo: cum începe o relație? Cu un sărut?

0c91a05522b1c4a156f110606a3d3bb0

Anul celor 3 schimbări

De Crăciunul ăsta mi-am construit un brad din dopuri de plută. Colegii de serviciu mi-au pus la dispoziție baza pe care am construit scheletul, sora mea mi-a trimis tocmai din Țara Bască materia primă, dopurile adică (deci nu, nu am băut eu atâta amar de vin), și prietena mea mi-a dăruit timpul și îndemânarea ei. A iesit un brad superb.

Eu nu sunt ca restul; bradul meu de ce ar fi?

brad Ada 2014

Încep să trag linia și să analizez anul acesta. Per marele total, a fost un an spectaculos. L-am început singură și-l închei tot așa. Ei, dar miezul, miezul face diferența! Am avut parte de cele mai mari 3 schimbări din viața mea de până acum:

1. Prima, și cea mai importantă: Nu mai sunt cardiacă! Am trecut toate testele: treptele, bicicleta și patul (hai că înțelegeți voi!). Dar, ca să dau un exemplu concret, zilele trecute am urcat singură un brad de 2 metri, preț de 4 etaje, până în casa prietenei mele (nu încăpea în lift!!!). Abia după câteva ore am realizat că eu, Ada, cardiaca din naștere care nu puteam urca un etaj fără să-mi pierd răsuflarea.. aceeași eu, Ada, am urcat ditamai arborele 4 etaje. Singură și fără să mă opresc.

2. M-am mutat singură! Până în martie anul acesta nu dormisem niciodată singură. Mereu mi-a fost frică.. Și uite-mă azi, în ziua de Crăciun, singură în garsoniera mea. Credeam că voi fi în pragul depresiei, înghițindu-mi mucii și suspinând să mă audă și vecinii de peste drum. Well..surprize! Sunt absolut ok.. și am avut și colindători (Apropo, ce seara faină de Ajun am avut în casa unui prieten… chiar am colindat și am construit un șemineu superb

semineul…. dovada!).

3. Mi-am schimbat job-ul! În sfârșit am scăpat de magazinul de pantofi. Era un loc frumos de muncă (excepție șefii, evident!), dar rugineam acolo… iar eu pot atât de mult!

Am avut un an minunat.

Picanteriile anului într-un articol viitor 🙂

71d2ff3970980a79c98b686be06d9fa1

Victoria zilei

Am avut azi parte de o victorie la care nici nu visam în urmă cu 4 luni.

b6f5a88f8ade6617e8e090a6de138cbaAm luat hotărârea de a pleca de la fostul meu loc de muncă în urma unor neînțelegeri financiare. Prin neînțelegeri mă refer, evident, la faptul că foștii mei șefi nu au înțeles că munca trebuie plătită conform contractului și orice modificare salarială se anunță la zi (și nu după o lună și jumătate, fix în ziua de salar).

Mi-am înghițit atunci lacrimile, mucii și mândria și mi-am făcut treaba mai departe. Mă mutasem în chirie de o lună, urma să plec în concediu peste 2 zile și eu primisem salarul cu 600 de lei mic. Și cam așa se anunțau și salariile ce urmau. Am împachetat și mi-am văzut de concediu (mulțumesc soră-mea ca m-ai sponsorizat!!!) . La întoarcere însă, atât de tare mi-am pus în minte să plec din acel cadru, încât nimeni nu m-a putut face să mă răzgândesc. Și bine am făcut!

Spunea colegul meu (de la noul meu loc de muncă):

Știi cum toți scriu în CV-uri că își doresc să se angajeze într-o companie națională unde să poată urca pe scara profesională? Noi chiar suntem compania aia!

..și avea dreptate!

La mai puțin de o lună de la angajare, mi-a ajuns ultimul salar de la vechiul loc de muncă. Nu s-au abținut și, chiar și din el, așa mic cum a ajuns să fie, au mai ciupit ceva. Treaba asta mi-a pus capac! În mod normal aș fi spus: las´, bine că am scăpat de ei! Și apoi m-am enervat.. dacă mereu lăsăm de la noi, de ce ne mai mirăm că nu primim ce dorim și nu suntem fericiți? Contrar felului meu de a fi, am luat legătura cu juristul companiei în care lucrez. După multe discuții și promisiuni deșarte din partea lor, juristul mi-a întocmit o cerere pe care am expediat-o către foștii mei angajatori (cu confirmare de primire), în care îi anunațam că, dacă în 5 zile de la data primirii cererii mele nu îmi depun acești bani în cont, voi face plângere la ITM. La 1 zi de la primirea cererii m-a sunat fost mea șefă.

Cum să o descriu eu pe fosta mea șefă? Hmmm.. Dracul ia notițe de la fosta mea șefă.

M-a făcut troacă de porci la telefon, cu ou și cu oțet, praf și publere.. nu te mai saturi de bani, vezi-ți de pătrățica ta fetițo, nu știu ei pe cine au angajat... M-am abținut eroic să nu-i răspund cu aceeași monedă. Când am încheiat convorbirea, colegele mele de la recepție au fost cât pe ce să îmi facă măsurile de prim ajutor.

La 2 zile de la primirea cererii mi-au intrat banii în cont.

Touché pussycat! cum ar spune șoricelul Jerry.

Și tot degeaba..

Tu ești prea bună, mi-a spus.

Oare eu de ce nu mă simt așa? Prea buna ori prea frumoasă? Eu mă simt insuficientă: degeaba arăt bine, dacă atrag numai bărbați care nu mă impresionează nici cât negru sub unghie; degeaba știu să gătesc, dacă nu am cui; degeaba mi-e patul cald, dacă nu am cu cine să-l împart.

Eu nu știu să iubesc cu jumătate de normă. Nu pot să iubesc numai dacă-mi face bine. Eu iubesc chiar și atunci când iubirea se întoarce împotriva mea. Dăruiesc totul, ăsta mi-e păcatul. Pentru dragoste, sacrific totul.. pe mine în mod special.

Eu am fost trofeul din dreapta lui. Am fost curva din pat și doamna de pe stradă. Am fost umărul de plâns și brațul de sprijin. Diminețile noastre miroseau a cafea și pâine prăjită, a omletă din ouă de casă asortată cu roșii de grădină cumpărate dimineața devreme de la bătrânica din piață. Și totuși nu i-am fost suficientă.

Tu ești prea bună, mi-a spus și ochii îi licăreau.

Degeaba știe asta, dacă locuim în case diferite. Degeaba știe asta, dacă trăim vieți diferite.

5357f69ec8a4db1c86f97fe037d2a3f7

Ce am și ce NU am

Ok, am stabilit: sunt defectă! Ceva chiar nu funcționează normal undeva prin creierașul meu; ori să fie inimioara? Nu poate fi inimioara, pe aia cică am reparat-o în aprilie.

Să o iau de la început: sunt singură cuc și e numai vina mea. Lucrez într-o companie super faină, am un job de vis și sunt înconjurată de oameni minunați. Mă simt extraordinar de bine la birou. Apoi, la ora 18 când închid laptop-ul, parcă mi se oprește viața. Funcționez doar la birou; în afara lui pur și simplu supraviețuiesc. În weekend-uri nu lucrez și, nu credeam că voi spune asta vreodată, abia aștept să se sfârșească. Am fost libera de 1 Decembrie; primul meu 1 Decembrie liber. Ce naiba fac oamenii liberi de 1 Decembrie??? Eu am invitat-o pe mama la cafea în mall; așa o ieșire e mai rară decât eclipsele totale de soare. Apoi am stat în pat toată ziua; toți cunoscuții mei au lucrat, ce era să fac?!

Dar nu e asta chichița. Ideea este că sunt curtată de 2 bărbați chiar foarte drăguți. Problema este că ei nu reușesc să-mi provoace nici măcar o tresărire cât de mică. Nu poate fi normal! Amândoi sunt frumoși (bine, dacă s-ar mai îngrăşa puţin, ar fi ideali!), au job-uri bune (deşi nu mă prea văd nevastă de şef de abator ori operator cnc .. ce o mai fi şi ăla un operator cnc?), vârsta lor e relativ ok (deși sunt totuși prea „deodată cu mine”; dacă ar avea peste 30..). Acum ar merge numai bine replica aia veche a mamei: nu tot alege, ca apoi vei culege!

Sunt defectă, clar! Poate că încă îl aștept pe Făt Frumos.. cu el am, se pare, șanse mai mari să mă întâlnesc prin păduri decât prin micul nostru oraș. Deci, să vină primăvara o dată!

Și dacă nu pe el îl aștept, serios că nici eu nu mai știu ce vreau!

Cer oare prea mult când spun că vreau fluturi în stomac și artificii (chiar și pe tavan)?

fluturi

Dacă anul meu s-ar ecraniza, l-ai privi?

Viața mea ar putea fi ecranizată cu succes. Poate voi scrie o carte în care voi mărturisi totul despre anul ce se apropie de final. Nu va fi pe gustul multora. Cunoscuții mei vor avea subiect de bârfă. Rudele mele se vor îngrozi. Și totuși aș publica-o. Și după ce un regizor renumit ar pune mâna absolut întâmplător pe ea și ar citi-o, aș sta alături lui alegând actorii și muzica ce ar putea reda cel mai bine anul acesta. Aș fi extrem de atentă să aleg actrița ce mă va juca; e musai să redea corect pseudo-fericirea ce am afișat-o cu succes în 2014.

Un an atât de libertin și dezinhibat pot să-l închei doar în abstinență totală.. așa, să mai echilibrez balanța. Nu am încă un final pe măsură. Am 31 de zile la dispoziție să-l obțin. Pardon, 30.. azi e gata.