Am 28 de ani și 3 zile. I-am împlinit, ca în fiecare an, într-un pub alături de Serena a mea. Urăște pub-ul acela și totuși a stat acolo cu mine știind că eu îl iubesc. Odată cu ai mei 28, am împlinit și ai noștri 9. Suntem de 9 ani prietene.. primii 9 ani din restul vieții noastre.
Anul trecut am plâns de mama focului. Anul ăsta n-am putut să vărs nici o lacrimă, deși pieptul mi-a fost greu pe ici pe colo.
Anul ăsta am dansat tango de ziua mea. Am băut Cosmopolitan și am avut pe fiecare deget un balon de altă culoare. 
Anul ăsta am purtat ruj pentru prima dată în public (și încă unul al naibii de colorat). Anul ăsta nu am făcut nici un plan, nu am rezervat nici o masă. Anul ăsta am lăsat lucrurile să se întâmple. Și uite că am avut și masă (ăsta e sistemul metric prin care eu și Serena ne măsurăm gradul de îmbătrânire: mai facem rost de masă oriunde și la orice oră?.. Hell yes!!!!… Încă nu am ieșit din joc). S-a întors de sărbători și prietena mea din Germania. Am dansat până ce barmanii au aprins luminile.
N-am fost singură Crăciunul acesta. Nu am plâns. Nu m-am plictisit. Nu am făcut nici un plan și, totuși, totul a ieșit perfect. Ar trebui să aplic schema asta mai des.
Ieri am schiat în ninsoare și pe zăpadă proaspătă. Am fost exact în elementul meu. Apoi am încurcat 7 băieți la poker până ce am rămas falită, m-a prins somnul și m-am dat bătută. M-au lăsat dormind și au plecat în oraș.. și nu m-am supărat. Încă nu m-am dat jos din pat azi. E călduț.
Apropo: cum începe o relație? Cu un sărut?
Imi place ultima intrebare. 😀
Sincer, habar nu mai am cum incepe o relatie. Cred totusi ca un sarut nu face o diferenta prea mare. Au trecut vremurile acelea…