Despre facultate, Bac si repetenți

Sunt vestită pentru calmul meu în situațiile în care multe ar fi distrus tot în jur: când m-a părăsit sec după 7 ani; când am fost „promovată” (cu forța) pe un alt departament; când am căzut într-o baltă plină cu noroi, în vârf la Pietrosul Rodnei, în mijlocul team building-ului (din cauza șefului); când a scăpat ospătărița supa pe mine într-o pauză de masă (alături de aceeași colegi din team building); când mi-a spus H că ar fi mai bine să-mi caut pe unul și să mă mărit.. Tac FIX când nu trebuie și vorbesc când nu e cazul. Sunt total pe dos.

Poate peste 10 ani mi se va părea amuzantă ziua în care am fugit până la capătul lumii din cauza lui și apoi m-am întors..tot pentru el.. în aceeași zi. Urăsc avioanele doar când mă duc departe de locul unde mi-e inima. Viața e un șir de întâmplări neplănuite. Nu plănuiam chiar deloc să-l iubesc și el nici pe atât să-mi frângă inima. Suntem suma alegerilor pe care le facem, a cuvintelor pe care le rostim sau nu. Poate dacă tăceam atunci. Poate dacă strigam apoi. Poate dacă nu-mi acceptam de la bun început soarta gata hotărâtă de atâția ei. „Stai frate că și eu simt și nu poți să alegi pentru amândoi!” dacă aș fi spus-o măcar pe asta, măcar o dată.

Oare de câte examene am nevoie până să învăț lecția? De câte ori o pot lua de la 0? Când să continui și când să mă dau bătută? Când să spun „STOP, mi-a ajuns”?

Până când voi învăța să-mi iubesc sufletul mai mult, voi continua să pic la toate examenele. Nu-mi voi fi învățat lecția mai repede. E ușoară teoria, nu-i așa?

Sunt repetentă la materia aia la care toți promovează. Cred că se numește „dragoste”. Nu știu sigur, nu reușesc nicicum să o înțeleg.  Poate că toți ceilalți au pile la direcțiune, sau poate că unora (cum sunt eu) nu le merge mintea mai mult. „Facultatea” e obligatorie sau e doar o presiune a societății?

Cert este că e obositor să tot repeți Bac-ul!