Marea nu-ți aduce o iubire de-o vară cu fluturi în stomac, nu la 25+. Marea îți aduce, în cel mai fericit caz, o aventură (două-trei) de-o noapte care te conduce din toiul petrecerii spre plajă / șezlong / banană (Da, banana aia gonflabilă pe care ai călărit-o pe la amiază cu toată gașca prin valurile mării fără să bănuiești că urmează runda 2 la noapte. Ce, voi nu???… upss).
La mare, e mai simplu să „pescuiești” o întâlnire decât să găsești un loc bun unde să-ți întinzi prosopul. Șansele fetelor sunt întotdeauna mai mari în direcția asta. Daniel din Fetești, George din Botoșani ori Vio din Zalău reprezintă doar o mică parte din „marea” de oferte (vorbesc de ei deoarece, din toți cei pe care i-am cunoscut, ei mi-au rămas în minte.. și am cunoscut câțiva). La mare, flirtatul e o nevoie la fel de reală ca foamea.
Marea e locul unde fiecare se reinventează, unde poate fi cine și-a dorit mereu să fie, dar nu a muncit suficient în direcția asta. Chiar și eu m-am recomandat ca fiind o scriitoare de renume microscopic care publică, ocazional, articole în presa locală. Sună mai bine decât vânzătoare de pantofi, nu-i așa 🙂 ?
Mie marea mi-a oferit șansa să ies din carapace. Până să ajungă noul-EL, am avut 2 zile în care am „agățat” și m-am lăsat „agățată”. Cât de departe am ajuns cu flirturile? Voi păstra informația asta pentru mine. Noul-EL a înțeles însă partea mea libertină și a dat curs fanteziilor mele: nudism lângă epavă, curs de dans la bară (După excursia din Alpii Francezi de anul acesta, când mi-am testat calitățile de dansatoare după mult prea multe shoot-uri, un curs de dans a fost chiar binevenit. Mulțumesc Oradea Pole!), plimbări nocturne prin nisipul ud. Am ales deseori liniștea plajelor goale în detrimentul celor ticsite de oameni și muzică. Am citit cărți bune (Mulțumesc îngerului meu că mi-a împrumutat cartea Domnului Radu F. Constantinescu.. a fost o reală plăcere să-l citesc așa, tipărit).
Dacă marea lor, a restului lumii, e cea comercială, marea mea e cea originală. Iubesc sunetul valurilor și a pescărușilor. Iubesc senzația nisipului între degete. Și da, iubesc mirosul de alge în putrefacție.
Pingback: 12 luni, 9 greșeli (necesare) | Enbata