Azi problemele mele au fost mai mici

266e5328ccd89317cd0a9da2787eb30b

Am găsit-o în mijlocul camerei, înconjurată de prostii ce se cereau aruncate. Plângea. Mi-am dat jos ghetele, mi-am aruncat geaca pe pat, m-am așezat lângă ea și am luat-o în brațe.

-Îți jur că nu mai pot! mi-a spus suspinând.

O înțelegeam perfect, știam ce simte și știam că simplul fapt că sunt acolo face mai mult decât o mie de cuvinte.

În urmă cu un an nu mi-aș fi putut imagina că scena asta ar putea fi cândva posibilă. Ea, sora prietenei mele și, pe atunci, iubita amicului meu de ceașcă, era una dintre persoanele pe care le evitam. Acum am înțeles că era lipsa de comunicare la mijloc. Ea știa că eu o evit pentru că îl iubeam în secret pe el. Eu știam că ea mă evită pentru că e geloasă. Adevărul a ieșit la iveală recent, la o lună după despărțirea de el. Ne asemănăm mai mult decât credeam. Suntem vecine, burlace și leftere. Avem aceleași frustrări și nevoi. Ne-am lipit repede una de alta, de îndată ce am pus cărțile pe față.

Mai devreme în seara asta îi scriam că nu mai am chef să merg la cină deoarece mă pusesem să citesc o carte online care promite să mă facă să înțeleg unde greșesc când vine de relația cu un bărbat. Sunt îndrăgostită lulea de fix o săptămână și deja am greșit din absolut toate punctele de vedere în relația cu el. Relație e mult spus. Dar nu e cazul azi să vorbesc despre noua mea aventură în ale dragostei. E o poveste amuzată, intensă și savuroasă. Poate voi scrie despre ea într-o seară mai bună.

Îi scriam că mi-am pierdut cheful să mănânc deoarece mă prinsese cartea în vrejul ei. Am simțit totuși că ea nu e bine. M-am ridicat din pat, am luat găleata de înghețată din congelator și am plecat în blocul vecin. Am găsit-o în mijlocul camerei, înconjurată de prostii ce se cereau aruncate. Făcea curat în sertare și plângea. Mi-am dat jos ghetele, mi-am aruncat geaca pe pat, m-am așezat lângă ea și am luat-o în brațe.

-Îți jur că nu mai pot! mi-a spus suspinând.

Avea atâta nevoie să se descarce și m-am bucurat că a putut să o facă în fața mea. Au fost atâtea și atâtea seri când și eu am trecut prin asta și nu a fost nimeni lângă mine. Și au fost și seri în care a fost cineva lângă mine și m-a ascultat. Și a trecut mai ușor.

Cred sincer că unii oameni ne ies în cale tocmai pentru momente ca acesta: avem nevoie de confirmări, ori sprijin, ori doar o pereche de urechi dispuse să asculte. Avem nevoie de oameni, avem nevoie să nu fim singuri. Avem nevoie să ne ținem mințile ocupate, pentru a nu o lua razna. Aveam și eu nevoie de ea în seara asta pentru a nu mă mai măcina atât cu greșelile ce le-am făcut deja, greșeli care poate mi-au pecetluit deja relația ce nu a mai apucat să se nască.

Nu știu dacă mai am răbdarea necesară acum să reiau cartea. Problemele mele amoroase poate se vor rezolva favorabil. Următoarele două săptâmâni vor trece greu, dar decisiv. Azi nu vreau să mă gândesc la asta. Vreau să încep iar să dorm și să mănânc normal. Iar azi mi-e somn. Îi mulțumesc ei pentru asta, că mi-a distras atenția pentru o seară. Sunt probleme mult mai mari în lumea asta și uneori chiar ajută să arunci un ochi peste gardul vecin.

211598ae8df53af3701e1e8e220af52a

Anunțuri

Bărbatul misterios (ca să nu zic ciudat)

898bc0149577121da079c8609954f240Îl știu pe tipul ăsta de câțiva ani. Prietena mea cocheta cu el pe atunci; eu eram într-o relație serioasă. Ieșise ea de câteva ori cu el și apoi nu s-a mai auzit nimic de el. Cunoscând-o, am pus în cârca ei tăcerea lui subită. Ca o prietenă adevărată ce eram, am considerat că e cazul să fac ceva în direcția asta: era totuși vorba de fericirea și viitorul ei. În a doua zi de Paște, pe când iubitul meu era la stropit (obicei de Paște), mi-am luat inima în dinți și l-am căutat pe tip la firma lui (el nu mă cunoștea) și l-am invitat la o cafea. I-am turuit apoi vreo două ore că dragostea nu e mereu foc de artificii, că uneori  vine treptat și poate ar trebui să o mai sune pe Suzi (care avea nevoie de invitație specială și când venea vorba de o cafea). La sfârșitul întâlnirii l-am rugat frumos să nu spună nimănui de întâlnirea noastră (și mai ales ei, că m-ar fi belit de vie). El a zâmbit și a promis că o va suna.

Se pare că a sunat-o, dar mereu în momente nepotrivite după spusele ei. Nu s-a ales nimic de sacrificiul meu din ziua de Paște. Ca să nu mai vorbesc de rușinea ce mă mânca de câte ori mă întâlneam cu el întâmplător. Între timp, Suzi s-a căsătorit și are o fetiță.

El mi-a devenit client la magazinul de pantofi. Ne mai sunam cu câte o problemă profesională. Exact după despărțire el a fost primul care mi-a stârnit interesul ca bărbat. Știa de relația mea, așadar i-am explicat repejor că sunt singură. Mereu venea cu aceeași propunere: ar trebui să ne vedem la o cafea.. Și, de absolut fiecare dată, telefonul nu mai suna. După vreo câteva întâniri din astea accidentale care mereu se terminau cu aceeași ar trebui să ne vedem la o cafea.. mi-am propus ca data următoare când începe propoziția să i-o tai repede: Auzi mă băiatule, nu are sens sa consumi oxigenul aiurea. Știm amândoi că nu o să mă suni, așadar nu te obosi să termini propoziția.

Era bun discursul, așa-i? Bine ar fi fost și dacă mă țineam de el.

De vreo lună iar ne-am întâlnit accidental. Eu mă topeam în fața vitrinei cu cățeluși de vânzare, el cumpăra mâncare pentru cânii lui. M-a salutat, m-a strâns în brațe (ca niciodată) și a rostit deja faimoasa ar trebui să ne vedem la o cafea... Eu, proaspăt ieșită de la masaj și relaxată din cale afară, n-am avut dispoziția necesară să-i turuiesc discursul. El a continuat: aș vrea să merg si eu mai des la masaj, ori la spa. Ar trebui să mergem împreună. Eu: Vai, sigur că da! Te rog doar să mă anunți din timp, să apuc să merg la epilat, dacă tot vrei să mă duci la băi. Eul meu interior se prăpădea de râs. Cum Doamne iartă-mă să zic: mă duci la băi???

În fine, trec câteva zile. Ideea fusese că urma să mergem la o cafea înainte cu câteva zile de faimoasele băi. Ajunge ziua cu pricina, ora cu pricina. Nu mai sună tipul. Îmi făcusem oricum alte planuri, de rezervă. Mă enervez în utima clipă și îl sun eu pentru a-l anunța că mi-am făcut alte planuri. El a insistat la telefon să ieșim în momentul acela la cafea. A venit după mine. A fost minunat. Am stabilit ca peste 2 săptâmani să mergem undeva la un spa. Evident, nu a mai sunat.

Zilele trecute l-am invitat la o cafea printr-un sms. M-a sunat și ne-am văzut imediat. De data asta nu am mai stabilit nimic pentru perioada ce vine. Întâlnirea a fost iar una foarte naturală și plăcută.

Un prieten are o amică ce a ieșit cu el în urmă cu ceva timp. Spunea că-l consideră un ciudat. Ciudat îl găsesc și eu. Și nu pot nicicum să-l înțeleg. Am ajuns să îmi pară rău că am judecat-o atunci pe Suzi. Chiar nu fusese ea de vină.

Azi mi-a trimis două mesaje consecutive cu urări pascale. Le consider universal-trimise (deși nu rețin să-mi fi trimis și de Crăciun).

Ce bărbat normal, frumos și de succes nu are pe nimeni și mai stă și cu ai lui?

Dar și mai important, unde tot găsesc eu numai asemenea bărbați????

(sursa foto)