Cronica unei aventuri de-o noapte

L-ai văzut în lumina întunericului, în mulțimea adunată special pentru o petrecere fără inhibiții. L-ai recunoscut din ziua aceea când i-ai vândut o minciună. I-ai văzut conturul trupului și liniile masculine ce te atrag atât. I-ai observat și verigheta. El nu te-a văzut, așadar ai luat o înghițitură mare de vin și te-ai dus la el. L-ai abordat cu un motiv ieftin, legat strict de partea profesională ce v-a unit cândva. În mod surprinzător el își amintește de tine. Verigheta îi sclipește în lumina focului de tabără; pe a ta ai ascuns-o într-un buzunar. Ați schimbat câteva cuvinte apoi te-ai retras gândindu-te: Dumnezeule, ce e cu mine?

petrecere DynoTe-ai îndepărtat de el și ți-ai văzut de distracție, dar ochii tot la el ți-au fugit. Și ai lui la fel. Mulțimea ce v-a despărțit v-a provocat. El nu a mai putut rezista și s-a apropiat pentru un alt schimb de cuvinte. Printre cuvinte lipsite de importanță, te-a invitat la un pahar de vorbă; tu ai acceptat și ai propus să schimbați locația. Subtil, i-ai cerut prietenei tale cheia apartamentului ei (ahh, ce bine că în seara asa nu doarme acasă). Ajunși în apartament, tu erai încordată și nesigură, el îți zâmbea dezinhibat. Pesemne nu era prima lui astfel de experientă post-căsătorie. A căutat în frigiderul prietenei tale și a găsit o sticlă de vin. Ție nu-ți place vinul roșu, dar de data asa merge. Te-a servit pe tine prima, apoi a căutat o melodie și i-a dat play pe telefonul lui. Te-a invitat la dans, ați valsat, te-a învârtit, te-a lăsat pe spate. Tu ai început să râzi, vinul te-a făcut să amețești.

-Nu prea te-ai simțit bine la petrecere.

-Ba da, ai protestat fără să te crezi.

Ai observat că sunteți lipiți unul de altul. I-ai simțit respirația ce se îngreuna. Melodia haioasă pe care ați dansat s-a terminat și a început fix melodia aia ce te obsedează de câteva săptămâni. Ați schimbați ritmul și miscările v-au devenit tot mai lente. Cumva, buzele vi s-au apropiat și ce a urmat nu a mai putut fi oprit. Pentru prima dată după mult timp, te-ai lăsat dusă de val.

Te-ai trezit goală, după un timp, pe covor. El îți săruta fiecare centimetru de piele, tu tremurai. N-ai mai trăit așa ceva. Ai avut dreptate când i-ai analizat conturul trupului. El e un Adonis. Adonis ăsta te-a dus pe un tărâm de care doar ai auzit. Ați rămas așa goi, pe jos, lipiți unul de altul, o vreme. Ți s-a făcut frig, așa că v-ați îmbrăcat. În mare, ați strâns urmele și ați plecat. El te-a condus până în fața blocului tău. Tu ai uitat că ești așteptată în pat. V-ați pupat pe obraz și v-ați urat doar noapte bună. Nu ați făcut schimb de numere de telefon și nici de alte detalii personale. Și e chiar ok.

A doua zi ai observat că ai o vânătaie mare și dureroasă în genunchi care te face, de fapt, să tresari știind ce a provocat-o.

Deși ai putea, nu-l cauți pe Facebook nici azi. Amintirea îți pare mai excitantă decât perspectiva.

Dacă azi..

if

Dacă ieri am vrut și azi nu mai vreau nu înseamnă că fac pe interesanta. Înseamnă doar că m-am sucit. Ori că mi-a venit mintea la cap.

Dacă ieri am acceptat TOT și azi refuz TOT nu înseamnă că sunt capricioasă. Înseamnă doar că între ieri și azi am analizat ce mi-ai cerut și nu i-am mai văzut rostul.

Dacă încă nu m-ai văzut cu noul-el, nu înseamnă că nu există. Înseamnă doar că mai vreau să păstrez discreția asta.

Nu pot să-ți dau chiar eu manualul meu de utilizare ăsta nou, post-TU, te aștept să mă citești singur. Da, îmi place în continuare să port îmbrăcăminte mov, dar uite că mai nou am chef și de galben. Ieri, când mi-ai dăruit perechea aia de lenjerie din dantelă mov, m-am bucurat mult că ți-ai amintit. Poate era bine și când eram NOI să-ți amintești mai multe.

Mi-ar place să nu mă mai rănească toate nimicurile cotidiene. Mi-ar place să uite lumea că am fost cândva NOI. Mi-ar place să nu mă lovesc, încă zilnic, de întrebarea: Ce mai face el? Iar eu să răspund: Ne-am despărțit de mai bine de jumătate de an.. Mi-ar fi plăcut nespus ca în ultima zi pe litoral să nu mă fi întâlnit cu amicul nostru care, până în clipa aceea, nu a aflase și, acolo, la atâția kilometri distanță de casă, după o săptămână în care nu am avut motiv să mă gândesc la tine, m-a întrebat: E și el pe aici prin zonă? Vreau să-l salut. A plecat grăbit și rușinat după răspunsul meu. A apucat să mă mai întrebe, înainte să plece, cine mă însoțește. I-am spus doar că suntem o gașcă mai mare. Am considerat că sunt prea multe informații dintr-o dată și nu l-am mai menționat pe noul-el.

Dacă cuvintele mele îți par prea reci ori lipsite de sentiment, înseamnă că așa sunt. Și dacă te mai caut câteodată, nu o fac pentru că mă vreau iar la brațul tău. Doar că, uneori, sunt anume lucruri pe care simt că ți le pot împărtăși numai ție. Au fost prea puține cele pe care chiar ți le-am împărtășit și mii și mii cele pe care mi-am imaginat că o fac.

Având în vedere ultimele mele săptămâni, n-aș fi crezut că azi îți voi scrie ție. Dar zugrăveam mai devreme peretele pe care aseară l-am răzuit cu o pânză de bomfaier (Da, eu am făcut asta.. a durat câteva ore.. bună întrebarea de ce?) și la radio era piesa aia Let her go. Prima dată am auzit-o vara trecută, pe la 10 seara, în bucătăria ta; te așteptam mâncând înghețata de afine pe care eu o făcusem (și care, cel mai probabil, e și acum în congelatorul tău) și, auzind versurile, am început să plâng. Azi mă gândeam că habar n-aveam eu atunci că, peste un an, voi fi în noua mea casă zugrăvind un perete, cu un alt el în viața mea, ascultând aceeași piesă. N-am mai plâns, dar m-a făcut să mă gândesc la vremurile trecute.

Dacă azi mă gândesc la tine, nu înseamnă că și mâine o voi face.

Însă, când mă voi gândi iar la tine, mereu mă voi întreba: Cum ar fi fost dacă..?

0fb99f49b36721823f68ca27e9a44b42

Marea lor / marea mea

Marea nu-ți aduce o iubire de-o vară cu fluturi în stomac, nu la 25+. Marea îți aduce, în cel mai fericit caz, o aventură (două-trei) de-o noapte care te conduce din toiul petrecerii spre plajă / șezlong / banană (Da, banana aia gonflabilă pe care ai călărit-o pe la amiază cu toată gașca prin valurile mării fără să bănuiești că urmează runda 2 la noapte. Ce, voi nu???… upss).

10523745_824836980869502_733202007_nLa mare, e mai simplu să „pescuiești” o întâlnire decât să găsești un loc bun unde să-ți întinzi prosopul. Șansele fetelor sunt întotdeauna mai mari în direcția asta. Daniel din Fetești, George din Botoșani ori Vio din Zalău reprezintă doar o mică parte din „marea” de oferte (vorbesc de ei deoarece, din toți cei pe care i-am cunoscut, ei mi-au rămas în minte.. și am cunoscut câțiva). La mare, flirtatul e o nevoie la fel de reală ca foamea.

Marea e locul unde fiecare se reinventează, unde poate fi cine și-a dorit mereu să fie, dar nu a muncit suficient în direcția asta. Chiar și eu m-am recomandat ca fiind o scriitoare de renume microscopic care publică, ocazional, articole în presa locală. Sună mai bine decât vânzătoare de pantofi, nu-i așa 🙂 ?

Mie marea mi-a oferit șansa să ies din carapace. Până să ajungă noul-EL, am avut 2 zile în care am „agățat” și m-am lăsat „agățată”. Cât de departe am ajuns cu flirturile? Voi păstra informația asta pentru mine. Noul-EL a înțeles însă partea mea libertină și a dat curs fanteziilor mele: nudism lângă epavă, curs de dans la bară (După excursia din Alpii Francezi de anul acesta, când mi-am testat calitățile de dansatoare după mult prea multe shoot-uri, un curs de dans a fost chiar binevenit. Mulțumesc Oradea Pole!), plimbări nocturne prin nisipul ud. Am ales deseori liniștea plajelor goale în detrimentul celor ticsite de oameni și muzică. Am citit cărți bune (Mulțumesc îngerului meu că mi-a împrumutat cartea Domnului Radu F. Constantinescu.. a fost o reală plăcere să-l citesc așa, tipărit).

Costinesti2

Dacă marea lor, a restului lumii, e cea comercială, marea mea e cea originală. Iubesc sunetul valurilor și a pescărușilor. Iubesc senzația nisipului între degete. Și da, iubesc mirosul de alge în putrefacție.

O burlacă în concediu

Noul-EL a rămas cu treabă în Capitală pentru 2 zile aşadar primele mele 2 zile la mare le-am petrecut ca burlacă. Nu a părut aşa un lucru greu când am stabilit să ajung eu prima la mare.
Bun, luni dimineața am ajuns în Costineşti. Eram 5. Marți a mai ajuns un cuplu astfel că grupul nostru era format din 3 cupluri …şi eu. Să revin la luni dimineața.
Ne-am schimbat repede şi ne-am grăbit spre plajă. Pentru prima data, geanta mea de plajă era uşoară şi eram tare mulțumita de asta. Până să ajungem pe plajă, ne-am oprit să mâncăm. Toate mesele erau pentru 4 persoane. În plus fiind, ne-am îngrămadit şi am intrat cumva şi eu. Ceilalți şi-au comandat câte o porție pe care, mare fiind, au împărțit-o. Mie mi-a rămas mâncarea, eu nu am avut cu cine o împărți. Nu-i bai, am luat-o la pachet şi am mâncat şi pe plajă.
image
La plajă m-am chinuit să aşez prosopul pe nisip din cauza vântului. Mi-am întins apoi crema de plajă cum am putut. În apă m-a „agățat” ospătarul de la o terasă din apropiere, aflat în ziua lui liberă. A fost totuşi ok, ne-am jucat volei în apă şi am primit atenție exclusivă. Pe seară, la masă, s-a repetat figura cu mâncarea. A apărut ospătarul în mulțimea din fața terasei unde cinam şi m-am ferit de privirea lui.Am rămas apoi cu toții la plimbare. Aleile de promenadă erau pline. În furnicarul  de oameni, eu nu eram ținută de mână. Aveam impresia că toți în jurul meu au pe cineva. În seara aceea am simțit cu adevărat că mi-e dor de noul-EL.
Marți a sosit şi al treilea cuplu. Eram înconjurată de dragostea altora. Seara am vizitat toți Mamaia şi, la întoarcere, ne-am oprit la o terasă pe plajă. Era 2 noaptea, lume puțină şi muzică bună. De nicăieri a apărut ospătarul care a sărit pe mine ca lupul pe pradă. După câteva dansuri, mult prea apropiate, am decis să îl lăsăm să danseze şi cu altele, iar noi ne-am întors la hotel.
E greu să fi burlacă la mare sau oriunde altundeva în concediu. Oricât de apropiată esti de prietenii tăi, pentru ei eşti totuşi (fară intenție) a şaptea roată la căruță. Acum m-am gândit la sentimentele Serenei mele, burlacă de ani buni. Dacă am făcut-o să se simtă în plus, fără să intenționez, îmi cer azi scuze.
Dar hei, azi se termină singurătatea. Noul-El e în drum spre mine.

..ziua 1

image

Sunt în Capitală. Toți urmăresc finala campionatului mondial de fotbal cu sufletul la gură. Eu m-am auto exilat în dormitorul prietenilor la care înnoptăm. Pe fereastra apartamentui de la etajul 8 se vede sigla luminoasă a hotelului Rin Grand. L-am mai văzut o dată, tot de la fereastra asta, în urmă cu 6 ani.

Toată ziua ne-am petrecut-o în apropierea Piteştiului, într-o zonă frumoasă şi fără semnal GSM. Azi ne-am bucurat de lucrurile simple: am hrănit iezii cu biberonul, am vizitat grădina zoologică locală şi am dormit pe leagănul din curte. Încă nu am reuşit să mă deconectez total de agitația de acasă.

Capitala, ca în celelalte vizite fugare, nu m-a impresionat nici azi. Recunosc, nu-i dau şansa să o facă, nu am timp de asta. Maşinile numeroase şi nesimțirea din trafic m-au reasigurat că-mi iubesc oraşul natal pe bună dreptate. Mă zgârie accentul oamenilor de aici. Un băiat drăguț m-a întrebat, într-un magazin, de unde sunt; pesemne îl zgâria şi pe el accentul meu. Semnalul GSM e slab şi mă chinui de numa’ să postez articolul ăsta.

Pe când se însera, mi-am amintit că s-au împlinit 3 luni de când am inima sănătoasă. S-au împlinit ieri, iar eu am uitat. Aşa suntem noi oamenii: uităm de bucuriile vieții deoarece ne vine mai uşor să ne concentrăm pe supărări. M-am certat singură în sinea mea pentru asta. E cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. Mă tot bate gândul să-mi tatuez un EKG de-al meu de până acu’ 3 luni, să nu uit vreodată că am avut inima bolnavă.

Mâine la prima oră pornim înspre mare. Mi-au mai trecut emoțiile.

Bagajul meu

Am înghesuit amintirile în gențile de voiaj, le-am închis și le-am urcat pe dulap. Credeam că dispar, că nu mai provoacă emoții de vreun fel dacă stau acolo ascunse. Și au rămas! Apoi azi am avut nevoie de una din genți. Mâine merg la mare… mergem.

b32c43a612a068b6865db03aa162d982Lucruri și sentimente deopotrivă am împachetat în seara asta.

Am amânat împachetatul până în ultima clipă. Înainte de culcare m-am apucat să-l fac. Credeam că haosul ultimelor zile m-a făcut să fiu atât de dezorganizată. Mi-am dat seama că haosul mi l-am creat singură tocmai pentru a amâna cât s-a putut momentul acesta.

Da știu, merg în concediu, nu la spânzurătoare.. ce atâta văitat?

De obicei am anumite temeri înainte de orice călătorie. De data asta, mă depășesc. Ultima mea călătorie a fost în Alpii Francezi, cu el. M-am ridicat pe vârful degetelor și am tras jos geanta de pe dulap. Sunetul din interiorul ei mă avertiza deja: nu mă deschide, nu vrei să vezi ce ascund! Am deschis-o și am găsit harta pârtiilor, skipass-ul, etichetele ce mi le-a cumpărat (pe care nici azi nu le-am cusut pe husa clăparilor), asigurarea de călătorie, balsamul de buze cu propolis și loțiunea cu care-mi făcea masaj. Le-am lăsat atunci cu intenție acolo, să nu le mai văd în acel moment. Pentru a mă pregăti de primul concediu fără el, a trebui să pun mâna pe toate.

Jumătate din hainele împachetate sunt cumpărate post-despărtire. Cealaltă jumătate mi-a amintit tot ce uitasem. Unde încap oare atâtea emoții într-o rochie? Sunt lucruri la care nu pot renunța. Apoi, sunt lucruri pe care acum încep să le iubesc. Sunt oameni la care am renunțat. Sunt oameni cărora acum le fac loc în inima mea, dar sunt și oameni care vor rămâne acolo mereu.

Bagajul meu depășește limita admisă de greutate emoțională. Cântărite, cele 4 perechi de sandale, 6 fuste și 9 topuri nu depășesc greutatea unui pepene roșu. E plin bagajul meu de cuvinte și locuri, de emoții și trăiri. E plin bagajul meu de trecut, iar trecutul trage la cântar.

Mi-e frică de nou: noua locație, noua formulă de concediu, noul-EL. Simt că mă copleșeste atâta nou. Neprevăzutul mă sperie.

Hai mai bine să rămânem sub așternuturile tale săptămâna asta, vrei?!

NU??

…Bine, mergem la mare…

2a5e706ec0da4839383bde2079f803eb

Ploaia din 9 iulie

Afară ploaia spală tot: trotuare, mașini, oameni. A început să cadă furios, să curețe cu forța. Norii ce-au adus noaptea prea devreme și vântul puternic ce-a aplecat salciile de peste drum m-au binedispus. Am ieșit pe trepte să mă umplu de energia momentului. Oamenii se grăbesc la adăpost într-o liniște ciudată.

Ahh, ce-mi place!

M-am trezit prea dimineață azi. Am ieșit din rutina ultimelor săptămâni, petrecând 3 ore alături de colegii mei din radiologie. Ce dor îmi era! Deși au fost 3 ore solicitante, m-au încărcat de fericire, reamintindu-mi că am ales bine. În ziua asta ploioasă și întunecată am primit numai vești bune.

Preț de câteva minute, împreună cu prietenii mei de ceașcă, am ocupat masa noastră. Nu ne-am mai văzut toți, așa, acolo, de vreo 2 luni. Zi de zi, credeam că nimic nu s-a schimbat, dar, după 2 luni, TOTUL e diferit. Mi-era dor de ei. Tânjesc la ziua în care ne vom așeza la masa aceea și vom fi toți fericiți cu adevărat.

219471dc39fa31504eae7c4bbb5cb414În seara aceasta ar trebui să împachetez. Plec la mare sâmbătă. Nu am chef ori timp să fac asta. Am intrat iar, de bună voie, într-o perioadă haotică; cred că voi alege în seara asta să adorm în brațele lui, mă linștește. Și mâine seară am planuril iar vineri seara nu vreau să ratez o petrecere alături de Serena a mea; ne-am văzut cam rar în ultima vreme. Când să împachetez? Cândva eram organizarea-întruchipată și acum sunt împrăștiată-total. Probabil, după petrecerea de vineri, înspre dimineață, voi arunca în grabă câteva chestii în valiză. Sună bine în acest moment.

Oricum, plouă și-mi place. Aleg să savurez momentul acesta.