Lucrurile simple-s pentru restul. Mie-mi place să mă complic

Ce farmec au lucrurile servite pe o tăviță de argint? Un platou plin pus în fața ta îți va stârni instant poftă și-l vei devora numaidecât. Și vei lua din el tot ce îți va pofti inima. Încet, vei începe să simți că-ți e de ajuns, și totuși vei mai servi puțin. Ajuns la preaplin, vei face semn să-l ia urgent din fața ta deoarece imaginea lui nu-ți va mai stârni nici poftă, nici dorință.

Eu zic că așa e și cu dragostea. Când e prea ușor și lucrurile sunt prea simple, te saturi. Când totul îți vine pus la picioare, parcă nu mai oferă aceeași satisfacție. Ia zi, tu, cel/cea în relația stabilă de ani de zile: când te-ai bucurat ultima dată cu adevărat și cu toată inima să-ți vezi jumătatea intrând pe ușă? Când i-ai sărutat buzele ultima dată cum o făceai la început? Când ți-a dat fiori ultima dată amintirea nopții trecute?

232dee4221e2b776c1c12a605f8eb633În fosta mea relație am greșit exact așa. A fost totul prea ușor: ne-am văzut, ne-am plăcut, ne-am gustat, ne-am atașat. Prea a fost totul pe fast motion. Prea repede am consumat începutul. Prea ne-am grăbit către tot restul vieții. Poate am fost eu flămândă și am devorat tot, poate el, poate amândoi. Ne-am lăsat prea repede pradă dorinței. Prea le-am avut toate pe o tăviță de argint. Încă de la început am fost sortiți pieirii. Văd asta abia acum.

Un prieten îmi povestea ieri că a părăsit recent o fată ok (din toate punctele de vedere) pentru că, după doar o săptămână, îl numea „iubitul meu”, fapt ce i-a ridicat semne de întrebare. Tot el mi-a spus că aceeași fată i-a oferit mult prea repede prăjiturica (citește „Poartă-te ca o lady, gândește ca un bărbat” de Steve Harvey și vei înțelege ce este prăjiturica), mult prea în viteză și într-un cadru mai mult decât neadecvat. Deși a acceptat cu plăcere ce i s-a pus pe tavă, la foarte scurt timp a avut senzația de preaplin și a renunțat să se mai vadă cu ea.

Povestea lui mi-a servit ca lecție pentru sentimentele prin care trec: cred că m-am îndrăgostit. S-a întâmplat în urmă cu 3 săptămâni și povestea e, evident, complicată. Mi-am dat răgaz cele 7 zile în Țara Bască să-mi treacă. Nu mi-a trecut. Nu-mi rămâne decât să o iau încet, să văd ce va fi. Și nici nu cred că vreau să fie ușor. Vreau, de data asta, să gust cu adevărat fiecare sărut ce va fi să fie al meu. Vreau să tresar gândindu-mă la el, vreau ca pielea mea să țină minte urma mângâierilor lui. Off ce departe sunt toate acestea de mine și cum le vreau pe toate acum!

Și totuși, în momentul acesta știu doar că sunt un pic mai aproape de momentul în care ne vom vedea decât eram ieri.

Mi-e bine! Mulțumesc!

La sfârșit de vară viața mea socială a evoluat spectaculos. În ultimele 4 săptămâni am participat la mai multe petreceri decât în ultimul an.. și mă refer strict pe plan local (ce-a fost la mare, la mare a rămas). Am dormit prea puțin în vara asta și partea bună e că, încă, nu simt oboseala acumulată (hehe, am inima nouă.. la propriu).

pool partyFiind august, o mare parte din prietenii mei ce s-au stabilit în alte țări au venit acasă în vacanță. S-a întors și sora mea cu familia pentru câteva săptămâni. Am cunoscut-o pe aia mică și deja mă topesc și după ea. Cea mare (care, de fapt, nu e chiar așa mare, dar e mai mare decât aia mică… hai că v-am zăpăcit) vorbește mai mult decât credeam eu și îmi pune întrebări care mă blochează. Sunt așa de fericită zilele astea: citesc o carte absolut minunată, port pe mână brățara celor 7 chakre și sunt curtată de un bărbat misterios pe care se pare că l-am refuzat foarte ferm vineri seara (Ei, dar cine își mai amintește exact cu cine am socializat sau nu vineri seara? Eu nu!!).

bratara 7 chakreÎmi spuneau prietenii mei că au impresia că viața mea e foarte asemănătoare cu cea a lui Carrie din Sex and the City. Este, nu pot nega!.. minus zgârie norii, cum au spus tot ei. Îl am și pe Mr. Big al meu, doar că relația noastră nu e chiar atât de vulcanică (să nu fie EL Mr. Big al meu?). Îmi place la nebunie să locuiesc singură, îmi place de mor garsoniera mea shabby chic. Până și noul-EL e de acord că, așa modestă cum e, e foarte primitoare (cred totuși că prezența mea l-a făcut să ajungă la concluzia asta mai mult decât dotările locuinței).

vaza mea cu floriÎmi place rutina asta nouă: ajung seara acasă, îmi aprind lumânarea roșie, îmi torn un pahar de Chardonnay, pornesc Radio Montecarlo2 și citesc puțin din cea mai frumoasă carte pe care am citit-o anul acesta: Arhangheli 101.

Mi-e bine! Mulțumesc!

Marea lor / marea mea

Marea nu-ți aduce o iubire de-o vară cu fluturi în stomac, nu la 25+. Marea îți aduce, în cel mai fericit caz, o aventură (două-trei) de-o noapte care te conduce din toiul petrecerii spre plajă / șezlong / banană (Da, banana aia gonflabilă pe care ai călărit-o pe la amiază cu toată gașca prin valurile mării fără să bănuiești că urmează runda 2 la noapte. Ce, voi nu???… upss).

10523745_824836980869502_733202007_nLa mare, e mai simplu să „pescuiești” o întâlnire decât să găsești un loc bun unde să-ți întinzi prosopul. Șansele fetelor sunt întotdeauna mai mari în direcția asta. Daniel din Fetești, George din Botoșani ori Vio din Zalău reprezintă doar o mică parte din „marea” de oferte (vorbesc de ei deoarece, din toți cei pe care i-am cunoscut, ei mi-au rămas în minte.. și am cunoscut câțiva). La mare, flirtatul e o nevoie la fel de reală ca foamea.

Marea e locul unde fiecare se reinventează, unde poate fi cine și-a dorit mereu să fie, dar nu a muncit suficient în direcția asta. Chiar și eu m-am recomandat ca fiind o scriitoare de renume microscopic care publică, ocazional, articole în presa locală. Sună mai bine decât vânzătoare de pantofi, nu-i așa 🙂 ?

Mie marea mi-a oferit șansa să ies din carapace. Până să ajungă noul-EL, am avut 2 zile în care am „agățat” și m-am lăsat „agățată”. Cât de departe am ajuns cu flirturile? Voi păstra informația asta pentru mine. Noul-EL a înțeles însă partea mea libertină și a dat curs fanteziilor mele: nudism lângă epavă, curs de dans la bară (După excursia din Alpii Francezi de anul acesta, când mi-am testat calitățile de dansatoare după mult prea multe shoot-uri, un curs de dans a fost chiar binevenit. Mulțumesc Oradea Pole!), plimbări nocturne prin nisipul ud. Am ales deseori liniștea plajelor goale în detrimentul celor ticsite de oameni și muzică. Am citit cărți bune (Mulțumesc îngerului meu că mi-a împrumutat cartea Domnului Radu F. Constantinescu.. a fost o reală plăcere să-l citesc așa, tipărit).

Costinesti2

Dacă marea lor, a restului lumii, e cea comercială, marea mea e cea originală. Iubesc sunetul valurilor și a pescărușilor. Iubesc senzația nisipului între degete. Și da, iubesc mirosul de alge în putrefacție.

Unghii roşii pentru zile grele

image

În urmă cu câțiva ani am văzut un film ce se numea (şi sper să nu greşesc) „Ruj roşu pentru zile negre„. Filmul era despre o tânără femeie ce a trecut prin iadul cancerului mamar purtând mereu ruj roşu. Mi s-a părut foarte motivantă ideea şi mi-am propus să încerc şi eu ceva asemănător.

Natura m-a înzestrat cu buze groase şi nu mă prinde bine deloc rujul, indiferent de culoare; nu am purtat ruj niciodată. În schimb, îmi place la nebunie să am unghiile roşii.

În ultimii 2 ani, de unghiile mele s-a ocupat verişoara mea. Este foarte talentată şi nu-mi pot imagina să merg la altcineva. Doar că, de data asta, mă vedeam forțată să o fac. Vedeți voi, verişoara mea, aflată în a 40-a săptămână de sarcină, abia aştepta momentul cel mare. Eu mai aveam 1 săptămână până la internare şi vroiam unghiile roşii; dar nici nu mă străduiam prea tare să caut pe altcineva. Cu toata ruşinea, am sunat-o tot pe ea:
Ce faci? Esti bine? Naşti?
A zis că e bine, bebe nu vine încă şi că mă aşteaptă.
Iuhuu, bucurie!!!

La ora 20:30 aveam unghiile roşii. În jurul orei 01:00 verişoarei mele i s-a rupt apa. A doua zi pe la amiază eram mătuşica micuței Sonia.

Când am aflat că a născut, era să leşin. Am avut instant un sentiment de vinovăție. Spre seară m-a sunat verişoara mea şi m-a liniştit. Era tare fericită că a născut, eu eram fericită penfru ea şi pentru unghiile mele roşii; povestea a avut un happy end deci.

Ajunsă la spital însă, am realizat că zilele alea grele la care mă aşteptam nu se vor mai concretiza. Surpriză: responsabilul fericirii mele din ultimele zile m-a vizitat, m-a încurajat, m-a îmbrățişat.

Iar m-a surprins viața! 🙂

Un semn!

În ultima vreme am citit mult. Mult mai mult decât obișnuiam. Am căutat răspunsuri ori semne, orice să mă țină pe linia de plutire. O clientă mi-a recomandat „The Secret”. Nu am avut răbdarea să o citesc, am ales filmul; mi s-a părut mai ușor de urmărit. A fost prima dată când am ales filmul, în defavoarea cărții.

A doua zi am returnat cartea și apoi am ieșit la o cafea cu un prieten. El era însoțit de o amică și un prieten. La masă se vorbeau chestii mărunte, nu eram neaparat atentă la discuție; eram încă în perioada în care cădeam foarte des pe gânduri.  Mi-a atras atenția însă discuția ce s-a pornit între cei doi pe care abia îi cunoscusem. Vorbeau de legea atracției. Eu citisem (puțin) și apoi vizionasem „The Secret” tocmai cu o seară înainte. Un semn, mi-am spus. Cu o seară înainte vizionam un film despre legea atracției, apoi, la câteva ore distanță, o necunoscută îmi vorbește la cafea despre asta. Era, clar, un semn.

De ieri am început să citesc „Puterea”, continuarea cărții „The Secret”. E mult mai pe gustul meu, e mai ușor de urmărit textul. Mesajul e simplu: prin gândurile tale alegi cum va arăta viața ta de acum încolo.

Image

Destinul tău este să duci o viaţă minunată!

Destinul tău este să te bucuri de tot ce iubeşti şi de tot ce îţi doreşti, să desfăşori o activitate care te entuziasmează şi să realizezi tot ceea ce îţi propui să realizezi. Destinul tău este să ai relaţii bune cu familia şi cu prietenii tăi, care să îţi umple inima de fericire. Destinul tău este să te bucuri de toţi banii de care ai nevoie pentru a-ţi asigura o viaţă minunată şi împlinită. Destinul tău este să îţi îndeplineşti toate visele! Dacă îţi doreşti să călătoreşti, înseamnă că acesta este destinul tău. Dacă îţi doreşti să începi o afacere, înseamnă că acesta este destinul tău. (…) Dacă îţi doreşti să devii un muzician, un om de ştiinţă, un om de afaceri, un inventator, un actor, un părinte sau orice altceva, înseamnă că acesta este destinul tău!

Atunci când te trezeşti dimineaţa, tu trebuie să te simţi plin de entuziasm, ştiind că ziua îţi va aduce nenumărate realizări. Este destinul tău să râzi şi să fii plin de bucurie. Este destinul tău să te simţi puternic şi în siguranţă. Este destinul tău să te simţi bine în pielea ta şi să ştii că fiinţa ta este nepreţuită. De bună seamă, te vei confrunta şi tu cu încercări, căci rolul acestora este să te ajute să te maturizezi, dar este destinul tău să ştii cum să le faci faţă şi cum să le depăşeşti. Este destinul tău să fii victorios! Este destinul tău să fii fericit! Este destinul tău să duci o viaţă minunată!

Image

 

De cum termin de citit „Puterea”, știu exact ce urmează să citesc. Are legătură cu domnișoara alături de care mi-am băut cafeaua în acea zi și care mi-a vorbit de legea atracției.

Toate la rândul lor!

„Toate câte le cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.”

Image

Ziua proastă se cunoaște din vis.

Ce-i drept, am visat destul de urât noaptea trecută. Se făcea că nepoata mea de 3 ani a dispărut de vreo 5 zile și nimeni din familie nu s-a obosit să anunțe poliția. M-am trezit cu un sentiment de panică; dar apoi nepoata mea a intrat în cameră și m-am bucurat că a fost doar un vis urât.

La muncă am mers mai repede azi. Era soare și părea cald. Îmi aranjasem părul de dimineață cu noua mea placă (cumpărată tocmai de V Day; dar nu pentru a compensa lipsa „valentinului” meu propriu și personal, ci pentru că beneficia de o reducere substanțială în această zi). Evident, nu puteam să risc distrugerea buclelor perfecte prin acoperirea lor, așadar mi-au înghețat urechile. A urmat o durere de cap, până ce am ajuns la temperatura camerei :)).

La prânz m-am răsfățat cu o salată de spanac crud. Ziua îmi începuse ciudat, dar își revenea.  Apoi, dezastru!  Veștile proaste au început să curgă pe mail: targete nerealizate, salarii scăzute, capete tăiate. În mod normal nu o iau prea personal, dar de data asta am avut nevoie până și eu să mă descarc.

Deci, de azi a început căutarea unui job care să mă împlinească și nu să-mi taie aripile pe nedrept. Am și un ajutor de nădejde: persoana mea! Cum așa? Simplu, citește „Puterea extraordinară a subconștientului tău” – Joseph Murphy și vei  înțelege.

Image

Ideea principală este următoarea: dacă îți dorești cu adoare un lucru, trebuie să-ți imaginezi că este al tău și așa va fi.

Exemplu: îți dorești ceasul ăla, dar costă mult mai mult decât ești dispus să dai. Seara, înainte de culcare relaxează-te, eliberează-ți mintea de gânduri și apoi începe să-ți imaginezi ceasul, forma și culorile lui, cât de bine arată pe încheietura mâinii tale. Păstrează optimismul acestui gând. Gândește așa în fiecare seara și dorința va deveni realitate. Nici un minut să nu-ți pui întrebări referitoare la modalitatea în care se va întâmpla acest lucru. Se va întâmpla. Credința trebuie să-ți fie de neclintit.

Există și o condiție: obiectul dorinței tale să nu provoace rău unui semen.

Așadar, îți poți imagina gândurile mele din seara asta, înainte de culcare.

(Evident, am depus deja câteva CV-uri online și mâine dimineață în drum spre muncă voi cumpăra ziarul cu anunțuri locale.. deci, garantat mă reprofilez profesional!)

Propriul meu exemplar din această carte-minune este momentan împrumutat unei prietene, dar am găsit online câteva  paragrafe foarte bune:

Trebuie să doriți cu sinceritate să fiți fericiți, căci nimic nu este obținut fără o aspirație intensă. Imaginația controlată și încrederea vă sunt ajutoare neprețuite.

Sunteți însuși căpitanul propriului Dumneavoastră subconștient, stăpânul propriului Dumneavoastră destin. Amintiți-vă mereu că aveți puterea de a alege. Prin urmare, Alegeți viața! Alegeți dragostea! Alegeți fericirea!

Invidia, gelozia și critica sunt tot atâtea piedici care trebuie eliminate. Urmăriți să vă bucurați de fericirea și prosperitatea celor din jurul Dumneavoastră. Împăcați-vă cu Dumneavoastră înșivă și chiar cu cei mai norocoși decât voi; astfel veți reuși să eliminați treptat toate obstacolele.

„Toate câte le cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.”  Marcu 11:24

Vârstele lui Lulu

Lulu, vreau să-mi promiți că, orice s-ar întâmpla, ai să ții minte mereu două lucruri. (…) Primul este că sexul și dragostea nu au nici o legătură. (…) Al doilea este că tot ce s-a întâmplat azi-noapte a fost un act de dragoste. (…) De acord?

– Almudena Grandes, „Vârstele lui Lulu

varstele-lui-lulu-e790

Îmi pregăteam ziua de mâine când am zărit cotorul cărții în „bibliotecă”. Bibliotecă e mult spus: sunt câteva cărți ce-mi plac, pe care le-am cumpărat și le recitesc ori de câte ori simt că se potrivesc cu viața mea la momentul respectiv.

Prima dată am citit „Vârstele lui Lulu” în 2009. Urma să trec printr-o intervenție chirugicală la Spitalul Clinic de Recuperare din Cluj Napoca și, știind că urmează o perioadă lungă de plictiseală în salonul spitalului, am împrumutat mai multe cărți de la Biblioteca Județeană (printre care și „Uimire și cutremur” a binecunoscutei Amelie Nothomb). Recunosc, le-am ales după copertă. Prima citită a fost „Uimire și cutremur”, pe care am găsit-o foarte amuzantă. Colega mea de salon, o doamnă în jurul vârstei de 45 de ani, nevastă de pastor, văzând cât de tare mă amuza cartea, m-a rugat să i-o împrumut de îndată ce o termin de citit. Așa am și făcut. Următoarea carte pe care am ales să o citesc a fost „Vârstele lui Lulu”. După primele pagini mi-am dat seama pe ce am pus mâna; abia apoi am citit recenzia. M-am rușinat atunci și am ales să ascund cartea de ochii doamnei de lângă mine.

De atunci am mai citit-o de cel puțin 2 ori. Am trecut peste pudoare. E o carte ce-mi place cu adevărat.

Viața mi s-a schimbat radical în ultimele 3 luni. Am trecut de la statusul „într-o relație” la statusul „singură”. Ca în cazul tuturor despărțirilor, limbile acum se dezleagă și aventurile ies la suprafață ( nu ale mele 🙂 ). Pregătindu-mi ziua de mâine,  am observat „Vârstele lui Lulu” în bibliotecă: Lulu și Pablo fac un cuplu pe cinste! Finalul e deschis; eu am rămas cu impresia sinceră, de fiecare dată, că cei doi rămân împreună până la adânci bătrâneți. Am făcut o comparație între ce aveau ei și ce (credeam că) aveam eu. Aș fi oare în stare să iert, să uit, să o iau de la capăt? Aș fi oare, acum că nici eu nu mai sunt cine am fost în urmă cu 3 luni?