Primul „te iubesc”

Image

Azi am auzit primul „te iubesc” după multe luni de liniște. Nu a fost un „te iubesc” romantic, nu a fost un „te iubesc” ce marchează începutul ori mijlocul a ceva.

Iubim zilnic, poate nu știm asta.

Îmi iubesc familia, îmi iubesc prietenii, îmi iubesc colegele. Îl iubesc și eu pe acest el ce mi-a spus azi cuvintele magice. Îl iubesc exact la fel cum mă iubește el pe mine. Îl iubesc pentru că există și-mi oferă ce nu am primit până să-l cunosc. Îl iubesc pentru că nu vrea și nu cere mai mult. Despre el nu pot spune că e doar un amic, dar nici mai mult de atât nu e.

Am auzit azi din gura lui că nici eu nu știu ce vreau (știam deja asta, dar altfel sună când aud asta din gura altuia); că nu sunt pregătită să trec la nivelul următor. În continuare mă sperie ideea unei relații. Nu sunt dispusă să mă ofer pe tavă încă. Am făcut-o deja, nu a ieșit, nu mai vreau. Mi-e frică de ideea unei vieți alături de un singur om. Mi-e frică de faptul că începe să-mi placă prea mult viața pe care o duc acum. E o viață singură și nu prea.

Mă lovesc încă prea mult de ce a fost și nu eu provoc ciocnirile astea. Din toate direcțiile sunt „bombardată” cu informații care nu ar trebui să mă mai privească; și totuși le primesc. Și atunci, cum să merg mai departe? Știu că puterea asta se află în mine, dar am nevoie să înțeleagă și restul lumii că, pentru a merge înainte, nu vreau să mai cunosc actualitățile din viața celui pe care l-am iubit atâția ani.

Cu fiecare zi în care mă îndepărtez mai mult, cu atât mai eliberată sunt.

Azi am auzit primul „te iubesc”, nu a fost unul cu sens romantic, dar mi s-a spus și va rămâne al meu pe vecie. Declarația asta, venită din partea non-amicului meu, este cu atât mai valoroasă cu cât nu aș fi crezut vreodată că va putea veni din partea lui.

 

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Primul „te iubesc”&8221;

    • Iti multumesc. Chiar daca nu a fost acel „te iubesc” pe care il caut, a fost tare bine primit.
      Ajung sa cred ca experientele ce le traim nu sunt unice in Univers. Tot mai multa lume se regaseste in povestea unuia, ori a altuia. Si daca tot nu e nimic nou sub Soare, pentru ce atata suferinta?

  1. Ce frumos…off, cum este viata asta! Nu este bine sa ne avantam in relatii care nu au sanse inca de la inceput, mai ales daca inca avem o rana pe suflet. Insa nu priva sufletul de fericire, nu te insingura! Uneori este bine sa ne lasam dusi de val…. 🙂 Multa bafta si o zi buna!

    • Multumesc! Nu este nici pe departe vorba de o relatie, nu e el cel care mi-a fost alaturi in ultima vreme. Am cautat niste raspunsuri si le-am primit. E prea pacatoasa treaba sa o pot impartasi. Unele experiente, cele mai bune, le tin pentru mine. Cine stie, poate intr-o zi le voi pune pe hartie

  2. Pingback: 12 luni, 9 greșeli (necesare) | Enbata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s