Regulile de supraviețuire în autocar a burlacei zilelor noastre

5b91b00b3a0962376b9f7adeb77690b7

Înainte să va întrebați cine merge cu autocarul în concediu, vă invit să priviți stațiunile de ski în zilele de sâmbătă când pleacă și vin zeci de autocare pline cu turiști de pretutindeni. Evident, cu mașina proprie și avionul e mult mai comod, dar și autocarul e o alternativă foarte bună. Însă, pentru ca această alternativă să fie bună, e musai de urmat cu sfințenie următoarele reguli esențiale de supraviețuire:

1.Așează-te lângă bărbați (singuri; că de-s cu partenera și faci ce urmează să citești, nu o să iasă bine). Șansele să fii cea mai răsfățată din autocar sunt extrem de mari.

2.Cherchelește-te doar la dus. Toată lumea e fericită în drum spre stațiunea montană, sticlele cu tărie zboară de colo colo, toți sunt darnici. Bea ce primești și oferă mai departe alcoolul ce-l ai. Vei fi astfel fata de gașcă de pe scaunul de lângă și-ți va fi foarte ușor să aplici apoi regula 5.

3.Trusa de cosmetice trebuie să conțină: pastă și periuță de dinți, șervețele uscate și umede și o pilă de unghii (drumul e luuunnngggg, deci ai vreme să le dai forma aia de care în veci n-ai vreme).

4.Pregătește-ți sandvich-uri cu ingrediente cât mai uscate (știu că e grozav sosul agape, dar chiar vrei să simți cum miroase după vreo câteva ore în autocar?)

5.Exersează-ți privirea de cățeluș flămând și înlăcrimat (REGULĂ FUNDAMENTALĂ… funcționează de fiecare dată!): Nu reușești să ajungi la geanta îndesată în compartimentul de deasupra ta? Ochii mari, umezi și rugători vor ridica în picioare minim doi din masculii de lângă tine fără să le ceri asta.

6.Obișnuiește-te cu mirosul. Chiar și în mașina privată, după țânșpe mii de ore de călătorie, se încinge atmosfera. De ce ai crede că într-un autocar plin-ochi aromele ar fi de trandafir și mosc???

7.Du-te la toaletă la bărbați. Pauzele se fac o dată la 3-4 ore iar din cele 15 minute alocate este foarte posibil ca 14 să le petreci la rând la toaletă. Fii fată deșteaptă și du-te la bărbați: nu e rând și, dacă se întâmplă să îi zărești bărbăția vreunuia (deși nu prea ai avea cum, că doar nu e expoziție), nu va fi cu supărare de nici o parte (pe cuvântul meu).

8.Nu-ți uita acasă (sau în bagajul mare) căștile audio!!!! Dacă totuși se întâmplă nenorocirea, aplică regula numărul 5 pe vecinii tăi (descriși la regula 1 și cu care ai socializat deja utilizând regula 2). Și dacă nu se potrivesc căștile vecinului la telefonul tău (da, este posibil, vorbește experiența din mine) încearcă fraza: Așa-i că nu ai nevoie nici de telefon? (așa-i că are, dar no, ce să facă cu tine având în vedere privirea ta de cățeluș flămând înlăcrimat  << nu uitat de regula 5, e vitală!! >>).

9.(utilizând deja binecunoscutele reguli  2 și 5) Asigură-te că o să ai parte de un somn cât mai odihnitor posibil (având în vedere condițiile date) pe minim 2 scaune. Mai precis: ocupă locul de la margine și așează-ți picioarele peste picioarele vecinului de vis-a-vis (nu-i va fi comod, dar având în vedere că ai aplicat cu succes regulile 2 și 5, nu va avea nimic de obiectat.. poate te alegi și cu un masaj în talpă). Dacă ai norocul chior să dai peste un vecin mai înalt care nu încape nicicum în scaun și alege să doarmă undeva pe la jumătatea culoarului, te poți așeza liniștită în brațele vecinului rămas (pe care, evident, l-ai îngrămădit deja pe locul de la geam <<dar, nu-i așa, datorită regulilor 2 și 5 bine aplicate, nu va avea nimic de chițăit>>) și întinde pe locul gol de lângă el, peste culoar și cu tălpile pe scaunul tău gol de vis-a-vis. Experiența-mi spune că poziția vine și cu mângâieri pe creștet.

10.Ia cu tine o pernă și o păturică. Dacă ți-e cald, le poți așeza în compartimentul de deasupra. Dacă ti-e frig, vor fi extrem de binevenite. Iar dacă se încinge atmosfera în cursul nopții celei lungi și brusc vecinul pare mai atrăgător decât la lumina zilei, vei masca cu succes tot ce trebuie să rămână ascuns.

Absolut toate aceste reguli le-am testat în decursul ultimilor 6 ani (da, chiar și regula 10). Pentru mine au funcționat. Până la urmă a contat mai mult destinația decât călătoria, așadar 24 de ore într-un autocar nu sunt chiar așa de lungi.

Anunțuri

Oare chiar mi-am pierdut inocenţa?

Sunt în inima Alpilor. Nu e locul acela unde am avut eu momentul de fericire pură, dar tot în creierul munţilor e, așadar sunt în lumea mea. În grupul nostru o singură persoană nu a mai fost niciodată la ski în afara țării. E atât de copleșit de senzații încât uită că noi toți am trecut prin asta de mai multe ori și ne bucurăm în felul nostru de tot ce trăim..mai pe silențios adică. Nu știu dacă am fost și eu ca el la început. Mă enerva până mai devreme când am înțeles că experiența lui e atât de intensă încât nu realizează că ne vorbește încontinuu de prima lui zi în Alpii Francezi (zi petrecută împreună; deci am trăit și noi tot ce ne povestește, doar eram împreună).

image

Mi-e dor, recunosc, de prima mea zi în Alpii Francezi. Ţin minte perfect prima manșă. Au trecut 6 ani de atunci și-mi amintesc perfect. Azi sunt la aproximativ 300 km distanță de Raiul meu. Aproape și totuși extrem de departe.
Aș vrea să dau timpul înapoi și să mă bucur mai mult de tot ce am trăit până acum. Să îmi simt sufletul plin de fericirea fiecărei experiențe. Realizez azi că și asta se învață.. bucuria. Vine o dată cu vârsta. E ca vinul bun.
Azi mă bucură mai tare imaginea unui munte frumos decât mă bucura în urmă cu câțiva ani. Ori o floare frumoasă. Ori adierea vântului vara. Dar bucuria mea nu se mai manifestă zgomotos. Nu mai sunt copilul ce se minunează de artificii și nu știu dacă acesta e un lucru bun sau rău.
Bucuria mea nu se mai manifestă ca înainte. Simt că mi-e plin sufletul și aleg să ţin pentru mine bucuria asta. Până și bucuria se fură azi așadar e mai bine să o păstrez doar pentru mine.

image

Sunt în Alpii Francezi, dar nu în Alpii mei. Lipsește Serena și absenţa ei o simt pretutindeni. M-a luat așa un dor de anii trecuți și aș vrea să simt ce simte prietenul acesta azi.

Știu doar că un singur loc poate să mă fac să simt asta. Va trebui sa mai am răbdare un an.

Moș Crăciun există! Am cerut, (aproape c-) am primit

-Hei, ce ți-ar place să-ți aducă Moșul .. așa sincer?

-Material?

-???

– Ce vreau eu nu e ceva material, palpabil. Îmi doresc o seară de Ajun în Maramureșul istoric, să merg acolo la biserică, și apoi, după slujbă, să merg într-o casă tipic maramureșeană. Să port ciorapi groși de lână, colanți și o rochie tricotată până la genunchi. Să am un bărbat alături care sa fie frumos (frumos la suflet mă refer, că frumusețea asta influențează mereu și fizicul) și să îi simt dragostea în privire. Să mă pupe pe frunte. Să mă facă să râd și să colindăm. Asta îmi doresc, sincer vorbind.

-Moșul nu prestează și servicii din astea, din păcate.

– Cândva, poate o să trăiesc și asta. Îmi doresc de ani buni deja și nu mi s-a împlinit.

-Într-o zi mamă .. Într-o zi…”

Era 6 decembrie, pe la 7 seara când purtam aceasta discuție online cu prietenul meu de peste mări și țări. Nu ne mai văzusem de un an și jumătate și în ultimele luni ne scriam mai des decât de obicei. E ușor să îți deschizi sufletul în fața unui ecran. Șansele să ne revedem prea curând erau minime așadar el era consilierul meu în materie de bărbați, îmbrăcăminte și probleme profesionale. A venit acasă de Crăciun fără să mă anunțe. Era o surpriză. Mi-a dăruit cele mai pufoase șosete ever..adică pufoșeniile extreme.

-Mamă, am vrut să-ți iau de lână, dar erau prea aspre.

Ne-am petrecut seara de Crăciun într-un decor de vis. M-a pupat pe frunte și m-a făcut să râd.

-Vezi mamă, visele se împlinesc. Trebuie doar să crezi.

10525597_1114824271870770_1444915609292708316_n

Plecarea lui m-a afectat mai tare decât aș fi crezut. Primele două zile de după nu am putut socializa cu nimeni în jurul meu. În doar câteva zile am oscilat de la 0% afecțiune, la 150% (i-am reproșat chiar că mă copleșește cu atâta atenție), la 0%. Îți ia un timp până să revii la normal. Acum sunt back in business dar never the same.