Anul în care mi-a început viața

Cinam mai devreme cu prietena mea.. cea care nu judecă; care mi-a înțeles suferința deoarece trecea și ea prin exact aceeași suferință, în exact aceeași perioadă; care a renăscut apoi din propria cenușă și a devenit cea mai frumoasă pasăre Phoenix. Cu prietena mea cea frumoasă și fericită și împlinită.

De când e îndrăgostită, gătește mai pasional și experimentează mai mult. Folosește mereu vesela cea bună (nici nu știu dacă are și din aceea mai-de-toate-zilele). Mi-a zis: lucrurile sunt făcute pentru a fi folosite, și are dreptate! Știe că-mi place ceaiul de chimen și are mereu pregătită o carafă plină pentru mine (da, bem câte o carafă de un litru).

Prietena mea a trecut printr-o despărțire mai grea decât a mea. A suferit de două ori mai mult. Mi-am zis că nu e corect ca o persoană atât de bună să sufere atât. Pe măsura suferinței s-a întors și roata ei: de la suferință cruntă a ajuns la starea de fericire pură. Am fost geloasă la început: dacă poveștile noastre au fost la fel, de ce nu au fost așa până la capăt?

După cină am însoțit spre casă o altă prietenă care a luat masa cu noi. Rochița neagră cu bulinuțe, subțirică și fără mânecă, peste care-mi luasem un jerseu și o geacă nu mă încălzea prea tare. Conversația era plăcută și, deși mi-au înghețat toate cele, nu m-am grăbit. Vorbind cu ea despre ultimele mele luni și ultimele luni ale prietenei noastre, mi-am dat seama că nici eu nu sunt chiar nefericită. Da, este adevărat, eu nu mi-am găsit sufletul pereche (cum s-a întâmplat în cazul ei), dar și eu am trăit momente absolut minunate. Toți cei pe care i-am cunoscut încă de la începutul anului mi-au servit ca lecții sau recompense.

Acel nou-EL de care vorbeam în vară, deși nu a fost să fie EL, mi-a fost alături în cel mai greu moment din acest an: intervenția la inimă. Am avut câteva luni frumoase împreună.

Cel ce într-o seară s-a crezut proprietarul meu mi-a oferit primul Te iubesc și m-a învățat cum stă treaba cu pasiunea (aia adevărată).

Cel despre care spuneam că e mai complicat decât credeam a apărut în viața mea pentru a-mi arăta că nu sunt de gheață (cum credeam) și chiar sunt iar capabilă să iubesc.

.. și totuși am avut un an frumos .. și totuși nu am fost singură.. și totuși am fost și sunt fericită.. și nu duc lipsă de nimic.

 21a726beb80191b8aa8dead9873677f3

Vă doresc și vouă să simțiti liniștea ce o simt eu în acest moment.

Anunțuri

Ultima zi

d32cd50cf471d8110600e586680e2a70În 7 octombrie când am demisionat abia așteptam să vină vinerea asta, abia așteptam să spun STOP și să o iau de la început. Nu m-am gândit însă cât de emoționant va fi pentru mine sfârșitul celor aproape 4 ani petrecuți în magazinul de pantofi.

Toată săptămâna mi-am petrecut-o punând la punct ultimele detalii ale plecării mele. Am făcut inventarul și le-am dat colegelor ultimele sfaturi și indicații pentru buna desfășurare a activității. Am tras chiului un pic mai mult săptămâna asta, dar, când m-am pus pe treabă, treaba mi-am făcut-o la fel ca până acum. Evident, foștii mei șefi (începând de azi) nici nu s-au obosit să mă contacteze pe toată perioada preavizului (de ei NU o să-mi fie dor!!!). De altfel ei nu m-au sunat nici după intervenția la inimă, să se intereseze dacă am supraviețuit sau trebuie să facă angajări; ce pretenții aveam să o facă acum?

Tot visam eu la mail-ul ce urma să-l trimit colegelor din toată țara în ultima zi: cum le voi povesti ce șefi groaznici avem (în caz că nu s-au prins încă; dar eu zic că s-au prins), cum le voi sfătui să-și caute urgent altceva. Am deschis mail-ul și am adăugat adresele colegelor din țară.. Nu am putut să o fac. Le-am mulțumit însă că mi-au fost colege atâta vreme și le-am urat toate cele bune.

Am lucrat acolo aproape 4 ani, dar nu de dragul șefilor. În 4 ani am pus pe roate tot ce e înseamnă azi acel magazin. Mi-am lăsat o parte din suflet acolo pentru că m-am dedicat cu totul muncii.

Mi-am împachetat echipamentul, cana cu monstruleț verde și alte mărunțișuri ce le aveam prin depozit. Cheile le predasem de dimineață. Mi-era grea inima deoarece eram conștientă că ies dintr-o etapă a vieții mele. În depozitul acela mi-am trăit bucuriile dar și supărările. Rafturile acelea m-au auzit râzând, plângând și înjurând (oooo, și câte înjurături au auzit!!). Mi-am petrecut mai mult timp acolo decât acasă. Nu mi-am putut stăpâni lacrimile.

Îmi va fi extrem de dor de colegele mele, de clientele mele (de alea de treabă evident; de alea scorpii mă bucur că am scăpat) și de celelalte colege din magazinele vecine. Eram o mare familie acolo, pe bulevardul cu cea mai faimoasă brutărie din oraș. Familia va rămâne, deși membrii se mai schimbă uneori.

Am ieșit din magazin cu sacoșa în mână și ochii roșii, înghițindu-mi proprii muci. Mi-am salutat colegele, colegele vecine și am plecat.

După 10 minute eram înapoi.. uitasem ceva.

b5bfc4699701c0dd265440d30c76d07a

Eu 2.0

În clubul în care marea majoritate își modifică statusul pe Facebook în defavoarea socializării face-to-face, eu stau trântită pe o canapea și scriu. Îmi vin în minte ocaziile trecute când am mai fost pe aici. Eram alta atunci: fericită, luată și mult mai blondă. Privesc locul în care dansam atunci și mă vad, dar nu mă recunosc. A trecut un an de când se întâmpla asta. Nu e mult și totuși îmi pare că a trecut o viață de atunci. Dansam aici o noapte întreagă și apoi mă refugiam în casa lui, în patul lui, în brațele lui. Nu ale noastre. Nu ale mele.

Mă gândesc mult zilele astea la EU cea de anul trecut. În amintirile mele tot singură mă vad. Mi-am șters din memorie, se pare, imaginea celui ce-mi era alături. Îmi amintesc că aparțineam unei relații anul trecut pe vremea asta, am imaginea mea în minte, dar el nu apare nicăieri.

Să mă fi obișnuit atât de tare singură?

Sunt liniștită acum. Sunt foarte curtată (evident, numai de bărbații nepotriviți; dacă era și Mr. Right printre ei altfel ieșea articolul ăsta). Am conturat-o destul de bine pe noua-EU. Sunt atât de fericită cu acest nou job încât simt (după cum a spus și prietena mea) că am deschis porțile pentru tot binele ce urmează să fie al meu.

219471dc39fa31504eae7c4bbb5cb414

Sunt în clubul în care lumea parcă parcă a lăsat jos telefoanele. Muzica începe să mă prindă; băutura nu. Am trecut la apă. Cândva era o altă EU aici. O salut. O privesc gânditoare. Sinceră eram și atunci; acum sunt mai înțeleaptă. Totul s-a schimbat. Simt doar nostalgie, dar nu aș vrea să întorc timpul și să fiu iar acolo nici măcar pentru un minut. Dacă în direcția asta s-au învârtit roțile ce-mi poartă viața, înseamnă că asta e direcția cea bună.

Am rămas singura cu telefonul în mână în clubul în care toți ceilalți dansează. E prea faină piesa să o las nedansată. O salut pe vechea EU și îi dau voie să plece.

Asta făceam eu în dimineața asta la 1:39. Nu am avut chef să dansez cum o fac în mod normal. M-am bucurat de muzică stând pe canapea. I-am privit pe cei ce dansau în jurul meu. Am servit doar apă.

Îmi place mai mult varianta asta a mea din octombrie 2014. Cu siguranță sunt exact acolo unde trebuie să fiu!

Mă las de dragoste.. o vreme

Ieri a început să plouă pe la amiază. Ieșisem dimineața din casă într-o fustă scurtuță, un tricou și un trenci subțirel. Drumul casă-birou-casă îl fac alături de noii mei colegii, în mașina lor, deci nu ar fi fost așa o mare tragedie că a început să plouă. Aveam însă programare la dentist și urma să ies seara din cabinet. Cabinetul este foarte aproape de birou, dar extraordinar de departe de casă. Vremea se răcise considerabil.

Spuneam în urmă cu ceva timp că m-am îndrăgostit. Spuneam și că e complicat. S-a dovedit a fi mai complicat decât aș fi dispusă să duc. Sunt anumite limite ce nu trebuiesc încălcate. Poate că le-am încălcat deja sau poate că m-am oprit la timp. Însă ieri, când era ploaia mai în toi și eu îmi storceam creierii gândindu-mă pe cine aș putea să chem cu mine la dentist, m-a sunat FIX!!!! el. Nu mă văzuse și nici auzise de ceva vreme și vroia să mă invite la masă.

-Mi-am schimbat locul de muncă, nu mai pot să ies ca înainte. Am fost deja în pauza de masă.

-Poate bem o cafea mâine..

-Poate..

Mă rodea să-l rog pe el să mă însoțească la dentist. Nu avea rost, era mult prea complicat. M-am întristat o vreme. Apoi m-am enervat!

Mă las de dragoste.. o vreme!

Am un job nou și fain și mă împlinește suficient momentan.

a13f4f41d263ec585930c167a1340c5b

1.3.1.

1 demisie

3 oferte de locuri de muncă

1 toxiinfecție alimentară

Am trecut printr-o saptămână ca un roller coaster.

a380661f7fb2f7fd4ec0e5a31da9f1b2

Deși a fost o zi absolut superbă, duminica trecută am ales să o petrec în casă, în fața laptop-ului, și să depun CV-uri online. Pe la 7 seara un prieten m-a „bombardat” cu SMS-uri, la care, exasperată, am răspuns: „Nu mă plictisești, sunt doar foarte concentrată la ce fac acum. Pur si simplu TREBUIE să-mi găsesc un alt job cât mai repede altfel nu am cum să îmi mai permit chiria și stilul meu de viață”. S-a prins, mi-a dat pace.

Sacrificiul a dat roade când luni am primit un telefon. Am participat la un interviu și apoi, după puțin timp am fost chemată să văd despre ce e vorba de fapt. Ne-am plăcut reciproc.

Marți mi-am depus demisia. Șeful meu nu mi-a acceptat-o la zi. După 2 ore de la depunerea demisiei, a început sa-mi sune telefonul. Am fost anunțată că am primit jobul la a cărui interviu am participat înainte să plec în Țara Bască. Am mai fost sunată și de alte 2 companii care mă invitau la interviuri. Așa ceva nu am pățit niciodată! Totul s-a întâmplat într-o oră.

Miercuri eram în dilemă. Îmi depusesem deja demisia, mi se oferiseră 2 job-uri și eu nu eram încă sigură de alegerea mea. Am lucrat toată ziua și am petrecut jumătate din noapte în casa unei prietene.

Joi mă pregăteam să dau un răspuns când am primit un alt telefon. Eram invitată la un alt interviu. Mi-a plăcut atât de mult compania și job-ul încât am acceptat pe loc oferta lor de muncă.

Vineri am făcut toxiinfecție alimentară. Până sâmbătă am crezut că mor.

Azi e duminică. Iar e soare și cald. Nici nu mă gândesc să cobor din pat. Sunt absolut epuizată, dar incredibil de fericită. Cum zicea aseară prietena mea: ai reușit!

Am reușit: cu chiria, cu job-ul. Mai lipsește puțin doar să spun că am reușit cu TOTUL. Încă un pic și I’m back baby!

0a0b4ba108fd96dd072195484caf6b96

Bărbatul altei femei

Bărbatul altei femei va fi mereu mai atrăgător.. pentru că nu este al tău. Dacă era al tău, erai deja plictisită. Ce trist, nu?

Evident povestea asta e valabilă doar în cazul bărbaților care lasă loc de încă o cafea cu tine. Lor le e atât de simplu să valideze o relație printr-o semnătură! Și câtă fericire aduce semnătura în viața doamnelor lor!! Pe câți îi împlinește însă semnătura aceea, pe câți îi întregește și pe câți îi încurcă?

Pe cel mai recent însurat din cercul meu de cunoscuți l-am întrebat de ce a făcut asta: din dragoste sau din obligație? Mi-a răspus că e câte puțin din fiecare. Și-a încheiat răspunsul spunând: pentru că așa a fost filmul. Nu am știut dacă să îl compătimesc sau să îl pălmuiesc.

În ultimul an mi-a fost dat să cunosc 3 bărbați care, la mai puțin de o săptămână de la nuntă, m-au invitat la o cafea. Și nu, nu vroiau să discutăm despre glazura de pe tort. I-am refuzat elegant pe toți. Pe unul încă îl mai refuz, după aproape un an de la nuntă, propunerile lui fiind constante și neschimbate.

Deși granița dintre permis și interzis e lucioasă, rotundă și stă pe mâna stângă, tentația e deseori prea mare. E atât de ușor să aluneci atunci când există atracție. Secretul e să te stăpânești suficient cât să se plictisească el. Bărbatul altei femei e mult mai insistent.

33cb150fd05f8aade98a28889973606f

Lucrurile simple-s pentru restul. Mie-mi place să mă complic

Ce farmec au lucrurile servite pe o tăviță de argint? Un platou plin pus în fața ta îți va stârni instant poftă și-l vei devora numaidecât. Și vei lua din el tot ce îți va pofti inima. Încet, vei începe să simți că-ți e de ajuns, și totuși vei mai servi puțin. Ajuns la preaplin, vei face semn să-l ia urgent din fața ta deoarece imaginea lui nu-ți va mai stârni nici poftă, nici dorință.

Eu zic că așa e și cu dragostea. Când e prea ușor și lucrurile sunt prea simple, te saturi. Când totul îți vine pus la picioare, parcă nu mai oferă aceeași satisfacție. Ia zi, tu, cel/cea în relația stabilă de ani de zile: când te-ai bucurat ultima dată cu adevărat și cu toată inima să-ți vezi jumătatea intrând pe ușă? Când i-ai sărutat buzele ultima dată cum o făceai la început? Când ți-a dat fiori ultima dată amintirea nopții trecute?

232dee4221e2b776c1c12a605f8eb633În fosta mea relație am greșit exact așa. A fost totul prea ușor: ne-am văzut, ne-am plăcut, ne-am gustat, ne-am atașat. Prea a fost totul pe fast motion. Prea repede am consumat începutul. Prea ne-am grăbit către tot restul vieții. Poate am fost eu flămândă și am devorat tot, poate el, poate amândoi. Ne-am lăsat prea repede pradă dorinței. Prea le-am avut toate pe o tăviță de argint. Încă de la început am fost sortiți pieirii. Văd asta abia acum.

Un prieten îmi povestea ieri că a părăsit recent o fată ok (din toate punctele de vedere) pentru că, după doar o săptămână, îl numea „iubitul meu”, fapt ce i-a ridicat semne de întrebare. Tot el mi-a spus că aceeași fată i-a oferit mult prea repede prăjiturica (citește „Poartă-te ca o lady, gândește ca un bărbat” de Steve Harvey și vei înțelege ce este prăjiturica), mult prea în viteză și într-un cadru mai mult decât neadecvat. Deși a acceptat cu plăcere ce i s-a pus pe tavă, la foarte scurt timp a avut senzația de preaplin și a renunțat să se mai vadă cu ea.

Povestea lui mi-a servit ca lecție pentru sentimentele prin care trec: cred că m-am îndrăgostit. S-a întâmplat în urmă cu 3 săptămâni și povestea e, evident, complicată. Mi-am dat răgaz cele 7 zile în Țara Bască să-mi treacă. Nu mi-a trecut. Nu-mi rămâne decât să o iau încet, să văd ce va fi. Și nici nu cred că vreau să fie ușor. Vreau, de data asta, să gust cu adevărat fiecare sărut ce va fi să fie al meu. Vreau să tresar gândindu-mă la el, vreau ca pielea mea să țină minte urma mângâierilor lui. Off ce departe sunt toate acestea de mine și cum le vreau pe toate acum!

Și totuși, în momentul acesta știu doar că sunt un pic mai aproape de momentul în care ne vom vedea decât eram ieri.