Ea credea că asta a fost tot. În „Manualul relațiilor de tot felul” scria clar: o aventură de o noapte ține chiar atât. Exact cum își propusese, nu l-a căutat pe Facebook, nici nu a întrebat de el. Înainte de seara aceea îl văzuse o singură dată, în ziua în care îi vânduse o minciună. El a căutat-o primul, în locul unde ea i-o vânduse. El zâmbea mai mult decât era cazul. Ea îl trata ca pe un oarecare ce pășește în locul acela. De atunci, drumurile lor s-au tot intersectat. La orice petrecere ajungea ea, el era acolo. Amandoi erau însoțiti de ai lor aleși, dar, peste mulțimea de oameni, zâmbeau știind că s-au gustat unul pe altul.
Ea trecea pe lângă el în drum spre toaletă, că doar el fix în drum se așezase. El trecea pe lângă ea când se îndrepta spre alți prieteni. După repetate petreceri la care s-au întâlnit, el a oprit-o. I-a spus că arată bine și că se bucură că o vede, în sfârșit, că se simte bine la un chef. Ea l-a aprobat. El i-a spus apoi că vrea să o mai vadă. Ea îl asculta. Peste 2 săptămâni, a zis el. Ea a fost de acord. În gândul ei își spunea totuși că nu e ok, dar era prea mare zgomotul și prea scurt timpul pentru explicații. Cineva avea să-i vadă într-un final și, deci, a tăcut.
S-a liniștit pentru un moment la gândul că nu are numărul ei. Apoi și-a amintit: el a căutat-o în locul în care se cunoscuseră. El îi știa numele și toate detaliile ce și le împărtășiseră în noaptea aceea. El nu fusese chiar atât de high pe cât crezuse ea. El ținea minte TOT! Dacă, cu adevărat va vrea să o vadă, va găsi cu siguranță o cale să o găsească iar.
Dacă e să fie o aventură de o noapte, să fie!
Nu noaptea aceea e complicată, ci cele de după.
E un pas prea mic între o aventură de o noapte și o viață de amantă.
„nu noaptea aia e complicata, ci cele de dupa”, cam cat de geniala e fraza asta?! pfuuu…
Geniala sau nu, e tare adevarata!