Talismanul barmanului

Cu exact 2 săptămâni înainte de intervenția la inimă am ieșit cu Serena a mea la un pahar de vin. Despre seara aceea am mai scris aici. Ce nu am scris atunci am păstrat pentru momentul în care povestea va fi completă. Azi, povestea a devenit completă.

Tot spuneam eu că am ajuns să cred în îngerii ce trăiesc printre oameni. În viața mea apar noi și noi îngeri, fiecare cu rolul său.

ImageSă revin la seara aceea. Până să apară tipul de care scriam, îmi petrecusem seara în fața tejghelei. Eu am comandat un pahar de vin alb, Serena a mea o cola light. Mă simțeam bine, râdeam.

-Încă un pahar te rog! cam la asta se limitase discuția mea cu barmanul.

A apărut apoi proprietarul, a început jocul seducției și, după câteva ore, am plecat acasă.

O săptămână mai târziu, am ajuns iar la tejgheaua aceluiași bar, tot cu Serena a mea. Barmanul, foarte atent, ne-a surprins:

-Un pahar de vin alb și o cola light?

-Da’ ce memorie buna ai!

-Păi cu prietena ta aici de față, sigur îmi fac target-ul la cola light.

Am râs și am început discuții mărunte. Era amuzant. Pub-ul se aglomera încet și devenea zgomotos. Din nou neplanificat, a apărut proprietarul. Câteva pahare de vin mai târziu, m-am întins peste tejghea și am cerut nota. Am schimbat câteva cuvinte cu barmanul și am vrut să plec.

-Ne vedem săptămâna viitoare! mi-a spus.

-Nu, nu ne vom vedea (Intervenția mea urma să fie peste o săptămână).

-De ce?

-Voi fi plecată din oraș o perioadă.

-De ce?

În prima fază, nu i-am spus de ce. Dar el a insistat și, în cele din urmă, i-am spus că peste o săptămână voi fi trecut printr-o intervenție la inimă. M-a privit mirat (eram deja obișnuită cu privirea aia gen „așa de tânără și cu probleme la inimă?”) și apoi mi-a spus să stau acolo, să nu mă mișc, și a dispărut în spatele barului. După un minut s-a întors, m-a rugat să întind mâna, mi-a pus ceva în palmă și mi-a închis pumnul.

-E talismanul meu norocos. Îl am de la mama. Promite-mi că mi-l aduci înapoi după ce ești bine.

M-am blocat. Nu mai trecusem prin așa ceva, nu știam cum să reacționez. I-am promis și am plecat. Până la mașină, îi repetam încontinuu Serenei: mi-a dat talismanul lui și nici nu mă cunoaște.. Era și vinul vinovat de blocajul meu verbal.

Intervenția a fost un succes. Am început să mă gândesc apoi cum să fac să-i returnez talismanul. M-am sfătuit cu prietenii mei de ceașcă și am ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi să îl invit la o cafea; în pub ar fi fost prea gălăgie. Bun, zis și făcut: i-am obținut numărul de telefon și am stabilit să ne vedem azi la o cafea.

Tipul e minunat, a văzut lumea și are o gândire sănătoasă. Nici nu știu cum a zburat timpul. La sfârșitul întâlnirii am scost talismanul.

-Nu nu nu! Păstrează-l.

-Dar îl ai de la mama ta, e talismanul TĂU norocos.

-Am și altul. Păstrează-l cât mai ai nevoie și apoi dăruiește-i altcuiva.

Din nou am rămas fără replică. Am păstrat talismanul, talismanul MEU norocos.

Acum mă credeți că îngerii trăiesc printre oameni?

Image

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Talismanul barmanului&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s