Înainte îl auzeam când venea la mine. Ușa aia de la intrarea în bloc se trântea atât de tare încât o auzeam de la capătul holului și un etaj distanță. Au reparat arcul, am plătit și eu pentru asta. Pff, 30 de lei prost investiți! Acum nu-l mai aud când vine. De fapt, acum nu mai vine. În penultima seară mi-a spus să las ușa deschisă. I-am spus să sune, ușa mea avea să rămână închisă chiar și pentru el.
Ultima dimineață împreuna ne-a găsit, pentru prima dată, în alt pat. Nu era al lui. O păpușă îngrozitor de urâtă ne pândea din colțul patului. Probabil fusese acolo toată noaptea, dar cine avuse vreme să o și observe? H nu mai era fericit ca-n alte dimineți.
Îl trezisem în toiul nopții să-i spun că-l iubesc, acolo, în patul prietenilor lui, sub privirea miresei lui Chucky. L-am trezit și l-am rugat să mă privească. Cumva, lumina unui stâlp de afară cădea exact pe noi.
-Te iubesc.
-Greșești!
Avea dreptate, greșesc. Greșesc să-l iubesc exact la fel cum am iubit și pe altul. Adică cu toată inima. Asta nu e dragoste sănătoasă. Sănătos este să mă iubesc pe mine mai mult. Pentru că pe asta cu „totul pentru el” am mai încercat-o și nu a mers. Și aproape că am dat-o-n bară și acum; drept dovadă camera în care ne aflam, bluza ce-o găsisem într-un dulap și am îmbrăcat-o cât să nu mor de frig și răceala ce o îndur eu acum.
-Nu încerca să mă bagi în familie cu forța, mi-a spus.
-Nu încerc. Vei intra singur când/dacă vei vrea.
Până la mașină m-a condus ținându-mă de mână, plimbând cățelul prietenilor pe care nu am avut curajul să-i cunosc. Pentru mine era o Walk of shame ce nu-și mai avea rostul la 30 de ani. Cum aș fi putut să dau ochii cu ei? Aș fi fost tentată să le explic șirul de evenimente (total incredibile, dar adevărate) ce ne-au făcut să le batem la ușă la 3 dimineața și, cu părul ciufulit și urmele machiajului de cu o seară înainte încă pe fața mea, chiar nu m-am simțit în stare să dau ochii cu cineva.
Încă mă ținea de mână când m-a pupat pe obraz. Îmi știe pe de rost conturul buzelor, dar nu le poate săruta sub lumina soarelui se pare.
Îl iubesc, dar lupta asta continuă nu o pot câștiga și pace! Așadar renunț la tot războiul ăsta și mă aleg pe mine. Aleg alt drum, un alt el. Aleg alte sentimente și alte meleaguri. Undeva, pe parcurs, nu o să-l mai iubesc.
P.S. Azi am împlinit 3 ani de Enbata!!
Enbata 