H, H, nu vrei să te lași..

Dormea. Așteptam momentul ăsta pentru a-l putea înveli pe furiș. Aveam să o fac foarte finuț, poate așa nu ar mai fi aruncat de pe el pătura aia blestemată. M-am aplecat încet. Era iar în patul meu, după o lună în care nu auzisem nimic de el. Doamne cât dor îmi era de parfumul lui!! Încercând să îl acopăr, l-am sărutat timid pe umărul drept.

-Te iubesc, am șoptit.

-Hmm?

Panică, panică, panică, nu adormise!! Am răspuns imediat:

-Hmm?

..Și am tras pătura pe el.

Atât! mă gândeam. O lăsăm așa.

Și așa a rămas. A doua zi nu am deschis niciunul subiectul. Poate chiar nu a auzit și protesta împotriva păturii. Sau poate a crezut că nu aude bine. 

Știu, îți vine să-mi cânți o melodie a celor de la Paraziții, adaptată mie:

H, H, Nu vrei să te lași..

..Nu că nu mă las de el, o voi face. Dar am spus deja că o să îl mai iubesc o vreme și mi-a fost atât de dor de el tot!

O să îl mai iubesc puțin, bine?