Adal

Într-un peisaj de iarnă ce se tot chinuia să vină, cu Adelle cântându-mi Hello cât o țineau boxele Loganului de tare, mă îndreptam în 16 ianuarie către atelierul doamnei  Cireșica. Portbagajul mi-era plin de alimente pentru o familie nevoiașă la care aveam să ajung mai târziu și în portofel banii ce mi-i pregătisem pentru cumpărăturile ce anunțasem că aveam să le fac în atelierul Adal.. ultimii mei bani până la salar.

Dimineața o începusem cu un mic dejun atipic: am schimbat omleta aia simplă ce o mănânc de câțiva ani cu una mai țanțoșă și cafeaua am înlocuit-o cu un fresh de măr+morcov+țelină. În timp ce spălam vasele într-o apă de-a dreptul maro (de ce era apa așa de maro totuși??) îmi refăceam calculele în minte. Mai avem aproape 3 săptămâni până la salar (din care în una eram în concediu și aveam deja pregătită suma de cheltuit) și, după ce achitam toate câte la mai aveam, rămâneam cu vreo 50 de lei de trăit vreo 2 săptămâni. Apa era tot mai maro și cu presiunea tot mai mică când am hotărât să nu mă mai preocup de treaba asta și să las totul în voia sorții. Cumva tot aveam să supraviețuiesc, de fiecare dată am făcut-o. La ultimul vas am rămas fără apă la robinet.

Doamna Cireșica mă astepta în fața casei. Era exact cum mi-o imaginam: mărunțică și de o blândețe molipsitoare. Până să ajungem la atelier, am parcurs holul, bucătăria și curtea casei. Totul îmi plăcea la nebunie, totul era pe gustul meu. Atelierul însă m-a cucerit în totalitate: lădițe de lemn pline de felurite săpunuri și te miri ce alte minunății, matrițe goale, sticluțe cu esențe scumpe așezate pe un raft superb de lemn, blide de lut pe pereți, suluri de etichete. Toate la locul lor, toate cu rolul lor bine definit. În aer se simțea pasiunea. Pe pervazul ferestrei acoperite cu o perdeluță cochetă era un bol metalic plin cu mușchi verde si niște plăntuțe pe care nu le recunoșteam.

 -E din decorul ce îl mai folosesc pentru poze. Uite, scândura asta (și a ridicat două scânduri bătrâne cusute una de cealaltă) am luat-o din spatele șurii de la tata. Știi ce bine arată în poze?

Din cutia plină cu bombe efervescente am ales două: una cu mosc și grepfruit roz și una cu lavandă. Mi-a oferit două mostre de cremă și un săpun pentru față și apoi mi-a spus că sunt cadou toate. Nu mă așteptam deloc la asta. Le-a așezat într-o punguță de hârtie și apoi m-a invitat la o cafea.  Am vorbit minute bune.

Cum să o descriu pe doamna Cireșica? Femeia asta lucrează din zori și până seara pentru produsele ei. Deși epuizată fizic, pasiunea o împinge mai departe. Nimic nu e prea greu când tot ce faci e făcut cu dragoste. Pe lângă partea cosmetică, e o gospodină exemplară (pâine cu maya și te mai miri ce prăjituri ce-ți lasă gura apă ies zilnic din mâinile ei). O  afacere din oraș poartă, de asemenea, amprenta ei. Și, mai presus de toate, e o femeie spirituală. Toate le face și nu se plânge. Gândindu-mă că tot 24 de ore are și ziua mea, e evident că eu undeva am rămas rău de tot repetentă.

Cu punga plină de minunății parfumate și inima și mai plină de recunoștință am pornit la drum spre casa în care locuiau 17 suflete. I-am găsit pe toți acasă, îngrămădiți în singura cameră în care aveau foc. Îmi părea asa mic pachetul meu și-n ochii lor părea așa mare. Am plecat de la ei cu inima și mai încărcată de recunoștință că am putut să îi ajut chiar și cu atât.

Abia am așteptat să ajung acasă. Se înnoptase deja și apa de la robinet se curățise.  Aflasem între timp că se spărsese o țeavă prin cartier. Am umplut cada și am arunca bomba efervescentă cu mosc. Eram fascinată de spectacolul vizual iar mirosul era peste așteptările mele. Am stat în cada plină cu petale câteva zeci de minute.  A fost o experiență neîntâlnită pentru mine. Am simțit atâta admirație pentru florile acelea plăpânde ce pluteau și ofereau atâta frumusețe și atâta mulțumire pentru doamna ce mi-a aromat ziua și îmbucurat bugetul. M-a cuprins un sentiment de „totul e bine aici și acum”…și totul datorită unui bulgăre cât palma mea.

13076748_521391288062923_8438050637956088821_n

Azi e ziua doamnei Cireșica. Am așteptat 7 luni să public articolul acesta. În tot acest timp m-am bucurat de produsele ei (acelea și multe altele achiziționate între timp).M-a molipsit cu ele și, la rândul meu, am molipsit prietenele mele. Dar acest articol nu este despre produse. Acest articol este despre o femeie pasionată, o femeie model, o femeie care inspiră. Azi e ziua ei, iar eu nu i-am scris un post pe wall.. am ales să-i dedic un articol întreg.

La multi ani doamna Cireșica, la cât mai mulți ani de acum încolo.. să avem cu toții de unde ne inspira!!

Anunțuri

Un gând despre &8222;Adal&8221;

  1. Pingback: Picatură cu picătura, mă transformam | Enbata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s