Cu cât sufăr mai tare, cu atât mi-e fusta mai scurtă

Ok, recunosc, am furat replica din Ally McBeal, dar e adevărat și am realizat asta după ce am repetat tiparul acesta de câteva ori. Nu o fac pentru a demonstra ceva, ci pentru siguranța ce mi-o oferă o rochie scurtă.

Rochiile mă transformă, îmi oferă mereu încredere, iar de pe înălțimea tocurilor sunt invincibilă. De felul meu nu sunt prea înaltă, nici prea frumoasă. Sunt mediocră în ale frumuseții. Într-o mulțime de femei nu voi ieși în evidență eu. Nu am nici măcar un decolteu generos.

Am prins dragul ăsta de rochii și tocuri în liceu, în clasa a XI-a, când proful ăla libidinos de economie mi-a dat 10 după ce am apucat să citesc doar titlul referatului ce-l pregătisem. Colega cu care îl făcusem (de fapt l-am copiat eu de prin ceva carte a surorii mele) a primit 9 pentru că, a concluzionat profesorul, nu a contribuit suficient la lucrare. Era cunoscută slăbiciunea profului, așadar planul a fost simplu: eu nu eram prea dotată și am ales să port o fustă și cizme cu toc. Colega mea, înzestrată bine,  a purtat o bluză mai decoltată. Mi-am auzit numele și m-am ridicat în picioare. Tocurile și-au făcut treaba și au întrerupt  zgomotos liniștea clasei.

-Lucrarea am pregătit-o împreună cu Ioana, dar o voi citi eu. Așadar: Cursul Valutar..

-Foarte bine, 10! Pentru domnișoara Ioana va fi 9. Sunt convins că nu a contribuit în aceeași măsură.

-…

În clasă liniștea s-a întrerupt de tot. Colegii ce prezentaseră în fața mea erau extrem de nemulțumiți; cu toții au fost interogați la sânge când și-au prezentat lucrările.

-Mda, așa sunteți voi femeile..mereu geloase pe cele mai bune decât voi.

(într-o clasă de 30, fete eram 26..așadar pe băieți nu îi mai calculau profesorii)

Cu siguranță nu am fost cu nimic mai bună decât ceilalți. La economie eram oricum praștie, deci lucrarea aia ordinară n-ar fi meritat mai mult de 7. Am realizat însă, de pe înălțimea tocurilor, că ținuta mea a făcut toată diferența între 7 și 10. Nu arătam ușuratic, ci doar îmi arătam picioarele.

În timp rochia a devea13ae47b0d5e851cdff8e51f5db88571nit ținuta mea standard alături de încălțămintea cu toc. Job-ul la magazinul de pantofi n-a făcut decât să mă înverșuneze și mai tare într-ale pantofilor. Mama știe cu 2 minute înainte să intru în casă că am ajuns..mă aude din capătul străzii. Vecinii mei mă urăsc (ori cred că-s prostituată din moment ce-mi aud doar tocurile dimineața devreme și noaptea, dar nu m-au văzut până acum). Stilul acesta e refugiul meu. Acolo sus nimeni nu mă poate atinge

Pentru că am avut câteva zile grele, azi am purtat cea mai scurtă rochie pe care o dețin (am 68 de rochii..da, știu, dar nu ma pot opri!).

Mi-am revenit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s