Goală

M-am dezbrăcat în fața lui: de frică, singurătate și preconcepții. Mi-a luat aproape o lună să fac asta. Mi-a văzut sufletul. A fost primul. M-a rugat să fac un salt de încredere, apoi mi-a dat să gust din el și m-a lăsat să-mi placă. Nu am realizat ce va presupune să-l cunosc. M-a făcut să las garda jos. Și am făcut bine. Mi-a tot spus că e sincer și l-am crezut..târziu. A plecat din țară. Înainte să plece mi-a spus că atunci când găsești pe cineva de încredere e mai mare câștigul decât pierderea ce o suferi atunci când ai greșit cu încrederea în cineva.

Primul bărbat căruia i-am citit textele mele m-a rugat să scriu. Să termin cartea aia pe care tot scriu de 2 ani. Să public. Să-mi trăiesc visul.

-Dar nu pot să fac asta pentru că habar nu am cum se termină povestea.

-Și nici nu o să se termine vreodată câtă vreme tu o trăiești de fapt.

Nu știu dacă o să-l mai văd vreodată. Mi-e greu azi să îmi imaginez până și ziua de mâine la birou. Ori finalul cărții.

Azi mă simt goală. Iar am luat-o de la zero cam pe toate planurile. Viața tot încearcă să mă învețe să nu mai cred că totul e definitiv. Nici relațiile nu sunt, nici job-urile, nici anotimpurile. Cum am putut oare să am impresia că în sfârșit am nimerit pe un drum lin?

3d7e9fe78d652235dfce7ffbbff319ff

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s