Banca mea din Centrul Vechi

Sunt o mincinoasă. Tot m-am lăudat că mi-e bine, că mi-a trecut, că nu mai sufăr. Credeam sincer că e așa. Credeam că nimic nu mă mai poate afecta. Credem că inevitabilul se va petrece în viitorul îndepărtat. Aseară am aflat că m-am înșelat.

Am primit aseară telefonul care mi-a rupt și ultima bucată intactă ce o mai aveam în inimă: speranța. Eram în drum spre prietena mea și am reușit eroic să mă stăpânesc la telefon până la intrarea în lift unde am rămas fără semnal. Liftul m-a lăsat în holul ei. Am intrat în hol suspinând gălăgios. Lacrimile îmi inundau haotic ochii. Nu puteam să merg ori să vorbesc. Prietena mea nu înțelegea ce am. M-a dus în salon. M-am prăbușit pe un scaun. Am plâns câteva ore. Am plâns pentru tot ce ar fi trebuit să fie și nu a fost. Mi-am jelit speranțele create în atâția ani.

În ziua în care a fulguit prima dată în acest sezon, în ziua în care am împlinit un an de când ne-am despărțit.. ieri.. am aflat că vor fi părinți. Un an, cerc complet! Mi-aș dori să-l pot felicita cu sinceritate și din suflet.. dar aș fi falsă.

În seara asta mă așteaptă banca aia din centrul vechi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s