Făt Frumos călare (…), partea a 2-a

Zilele trecute m-a întrebat prietena mea dacă sunt disponibilă și sâmbăta asta pentru o excursie. Evident că sunt! Verișorul nu ne-a putut însoți, așadar am corupt o prietenă și un prieten. Am pornit din oraș pe la 11 (deși pornirea era cică la 10:30). Destinația: vârful Igniș. Ne-am oprit să bem o cafea la un birt (ordinar) unde cafeaua era mai scumpă (și muuuult mai rea) decât la tonomatul de la birou. Ne-am urnit cu greu de lângă mașină după ce am parcat-o, dar am făcut-o. Nu mai fusesem pe traseul acesta de fix un an. Îmi vineau în minte tot felul de imagini în care se aflau alți oameni; mi le-am blocat eroic 🙂 .

20141115_140148Undeva pe la jumătatea drumului am început să-i povestesc prietenului ce ne însoțea povestea lui Făt Frumos călare pe un ATV roșu. La aproximativ 1 minut după ce am terminat istorisirea, s-a auzit motorul unui ATV în vecinătate. Era undeva după o curbă și venea înspre noi. De îndată ce l-am zărit și am văzut că e roșu m-am emoționat din cale afară. Mă uitam la prietena mea: el o fi? Ea spunea că da. Ne-a depășit. Șoferul jucăriei își tot întorcea capul să ne privească. L-am salutat cu mâna. A oprit destul de departe. Și-a dat jos casca, dar nu-mi dădeam seama dacă era el; era mult prea departe.

-Ai fost săptămâna trecută pe Creastă? l-am întrebat.

-Nu! mi-a răspuns el de departe.

(Oookkk, dezamăgire maximăăă !!)

În momentul acela, în spatele meu s-a auzit un alt motor. De după curbă a apărut chiar el, Făt Frumos călare pe același ATV roșu!!! A oprit în fața mea. Și-a dat jos casca și amândouă mănușile (nu avea verighetă!).

-Ce coincidență! Prietenele mele de săptămâna trecută!

Ne-a povestit că ne-a tot căutat sâmbăta trecută dar nu ne-a mai găsit (ahaaaa, știam eu!). Am povestit nimicuri. I-am spus că e musai să mă plimbe puțin dacă tot ne-am reîntâlnit. M-a dus până mai sus și apoi m-a returnat întreagă prietenilor mei. Am făcut cunoștință înainte să plece. Spre norocul meu, nu are un nume prea comun și (evident) l-am găsit pe Facebook. I-am apreciat câteva poze și el a dorit să fie prietenul meu virtual.

Ok, vestea bună este că nu este însurat (…încă). Vestea proastă se subînțelege. Dar nici nu cred că mai contează!

Ce șanse ar fi fost să ne revedem și recunoaștem, având în vedere că ne-am văzut prima dată la naiba-n praznic? Minuscule! Putea prea bine să fie un turist aflat în vacanță. Dacă soarta ne-a făcut să ne revedem, o iau ca pe un semn că totul e posibil. Și nu mă refer aici neaparat la el.

Ne vom găsi în cele din urmă.. eu și jumătatea mea.

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Făt Frumos călare (…), partea a 2-a&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s