Uneori amintirile dor mai tare decât prezentul

Atât de tare am suferit atunci încât nici nu îndrăznesc să mă gândesc la zilele acelea. Dar oricât încerc eu să evit să-mi amintesc, zilele astea parcă totul mă fac să-mi amintesc. Se împlinește anul la sfârșitul lunii. În oraș s-au montat decorațiunile luminoase de iarnă, ele mi-au scos amintirile de la naftalină. În seara în care m-a anunțat că acela e sfârșitul nostru, în bărulețul în care eram barmanii împodobeau bradul. În seara aceea a nins pentru prima dată. Eu îmi mascam cu greu lacrimile în spatele unei cești cu ceai. În afară de decorațiunile luminoase, e prea cald să semene zilele astea cu cele de anul trecut. Dar am dat nas în nas cu Fostul-EL si Pisi.. Adevărul este că o dată și o dată tot trebuia să se întâmple asta, doar nu locuim în nu știu ce mare metropolă. Nu m-a afectat atât de tare cum preconizam. E bine totuși că s-a întâmplat azi și nu mai devreme. I-am salutat și mi-am văzut de drum.

M-am izolat mai nou de toți. Pe Serena nu am văzut-o de o grămadă de vreme și mi-e dor de ea, dar simt că vreau să fiu singură. Evit pe toată lumea. Sunt într-o rutină casă-birou care mă satisface momentan. Încerc să-mi blochez amintirile, mă concentrez pe muncă. E singura variantă pe care mi-o ofer.

Fuck, vine Crăciunul. Altădată îl iubeam. Anul ăsta vreau să treacă cât mai repede. E și ziua mea cu această ocazie. Cu atât mai mult vreau să dispar în perioada asta. Habar nu am cum am supraviețuit Crăciunul trecut. Efectiv nu vreau sa-mi aduc aminte luna decembrie a anului trecut.. nici ianuarie. Am impresia că sunt atât de departe de mine zilele acelea.

Lasă un comentariu