Făt Frumos călare pe un ATV roșu

Am tot pornit în excursia asta din toiul verii: ba nu am avut cu cine merge, ba nu am avut timp, ba nu a fost vremea favorabilă. Mi s-au alăturat verișorul și o prietenă și săptămâna trecută am stabilit că mergem sigur-sigur sâmbătă. Pe ultima sută de metri am rămas fără mașină și nu știam cum vom ajunge până acolo. Traseul acela îl știam doar eu. Ne-a salvat tatăl prietenei mele. S-a sacrificat sâmbătă dimineața și ne-a lăsat la punctul de pornire al excursiei.

10676154_888429777843555_5023756161535038331_n

Creasta Cocosului am mai cucerit-o de 3 ori. Prima dată se întâmpla în urmă cu 14 ani. Pe atunci noi 3 eram colegi de clasă și am mers în excursie cu clasa. De atunci am mai fost de 2 ori, dar asta se întâmpla în urmă cu vreo 4 ani. Mi-era așa un dor să merg acolo.

Pornisem în aventură de aproximativ 10 minute când lângă noi a oprit mașina salvamontiștilor. Era 10:40.

-Unde mergeți?

-La Creasta Cocoșului.

-Vă ducem?

(Pai cum să mergem cu mașina când noi am pornit în aventură?.. Lupta interioară a durat aproximativ 2 secunde)

-DA!

În 30 de minute eram sub Creastă. Au fost drăguți. Pe traseu au oprit de 3 ori și ne-au explicat unde suntem și care sunt poveștile locului. Am învățat ceva nou. La 11:40 eram pe Creastă. Cei ce au ajuns după noi s-au minunat cum am ajuns așa repede. Tuturor le-am turuit o poveste cum că am pornit de dimineață bună să vedem răsăritul și alte baliverne de genul. Ne-au întrebat ce traseu am ales (ăăă, drumul principal..) și cât timp ne-a luat (ăăă 2 ore!.. adică 30 de minute).

Când mulți alții încă urcau, noi am coborât. În depărtare se tot auzea un motor de ATV ce explora zona. Verișorul m-a luat peste picior:

-Ce zici, rezolvi să ne plimbăm cu ATV-ul? La cât ești tu de descurcăreață..

Aș fi vrut eu, dar nu-l vedeam nicăieri. Îl auzeam într-una, aveam împresia că e în spatele nostru, apoi în stânga noastră, dar numai nu se ivea de nicăieri.

-Știi tu teoria mea, norocul lovește numai o dată pe zi. Am urcat deja cu mașina…

Am mers mai departe. Pentru începutul lunii noiembrie, ziua a fost extrem de călduroasă. Ne-am bucurat de peisaj, ne-am reamintit de spusele salvamontiștilor de dimineață. Totul a fost minunat până am ajuns la o răscruce de drumuri. Știam exact în ce direcție trebuia să o luăm, dar aș fi încercat ceva nou. Aflați în fața unui panou de orientare, nicicum nu ne-am dat seama cum am fi putut ajunge într-un alt loc. Chiar atunci sunetul ATV-ului s-a apropiat de noi; era clar că urma să ne vedem (în sfârșit). Nici una, nici două, m-am proptit în mijlocul drumului și am făcut semne (disperate de-a dreptul) să oprească. A oprit. ATV-ul și șoferul erau acoperiți de noroi. Sub noroi, jucăria era superbă. Șoferul și-a dat jos casca.. nu era bătrân, cum gândeam; nu era nici urât. Era chiar drăguț.. chiar foarte drăguț. Și-a dat jos mănușa dreaptă și și-a aranjat părul. Pe obrazul drept avea un semn, ori poate că era noroi. Nu ne-a putut lămuri tare mult cu privire la traseul pe care am fi vrut noi să mergem, așadar am început să vorbim despre minunatul ATV roșu pe care el îl conducea. Prietena mea a sugerat subtil că și iubitul ei deține ceva asemanător (deci are iubit, nu e liberă, etc). Verișorul s-a declarat și el posesor și s-a îndepărtat considerabil de mine (gen: suntem neamuri, nu vezi?!). Eu am rămas rezemată de un gard, zâmbeam cu gura până la urechi. Îmi zâmbea și el. Ne-a spus că e singur în aventura acelei zile. Am discutat câteva minute, apoi ne-am văzut de drumul nostru. A trecut pe lângă noi și a început să exploreze dealurile din față. Îl vedeam și nu mai eram deloc atentă la drum. A mai trecut apoi de încă 2 ori pe lângă noi. M-a și luat puțin peste picior:

-Doar până aici ați ajuns? Mâncare aveți la voi? În ritmul ăsta, vă prinde noaptea tot aici..

Nu l-am mai văzut apoi, dar l-am mai auzit o vreme.

În drum spre punctul de plecare iar ne-au găsit salvamontiștii. Au fost drăguți și ne-au dus până unde vroiam să ajungem.

După 2 zile, gândul încă îmi mai zboară la Făt Frumos călare pe ATV-ul roșu. Nu știu absolut nimic despre el. Poate că e însurat, la urma urmei nu și-a dat jos și mănușa stângă. Nu știu cum îl cheamă, ori ce vârstă are. Nimic!

Ce șanse ar fi să ne revedem și să ne și recunoaștem?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Făt Frumos călare pe un ATV roșu&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s