Când victoria nu mai are gust

970b930cd25c878567ff9cb69f57887eAm obținut ce am vrut. A meritat să-mi pierd cumpătul la telefon. A meritat să zbier. A meritat să înjur în halul ăla. Am câștigat! A meritat!

..a meritat?

E așa de greu de decis a cui e victoria. Pășind în afara câmpului de luptă, mersul mi-e încovoiat. Țin cupa victoriei în mână și în ea mi se reflectă chipul trist. De fapt, războiul ăsta nu ar fi trebuit să înceapă, nici bătălia asta să o purtăm. Am primit ce am cerut, dar asta nu înseamnă că sunt neaparat fericită.

Mi-am demostrat încă o dată că sunt o Blair Waldorf. Obțin tot ce-mi doresc, ating tot ce-mi propun. De multe ori greșesc. Ce am obținut pe câmpul acesta de luptă îmi va fi de folos în viitor. Am luptat pentru inima mea, pentru fericirea ei. Dar oare inima mea a vrut să lupt pentru ea? Pe o scală mai mică, am mai purtat o dată exact lupta asta. Pentru ce am luptat atunci? Pentru noaptea de Revelion.

Pentru ce am luptat acum? Pentru Alpii Francezi.

Cred însă că o astfel de bătălie se întrezărea oricum. La urma urmei, teritoriile nu le-am împărțit când era ruptura caldă.

Am câștigat.. și totuși nu. Alpii nu au cum să mai fie la fel acum, știu și ei asta.

B&C

De fapt, nu răzbunarea ne face fericiți, ci drumul până la ea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s