Dacă azi..

if

Dacă ieri am vrut și azi nu mai vreau nu înseamnă că fac pe interesanta. Înseamnă doar că m-am sucit. Ori că mi-a venit mintea la cap.

Dacă ieri am acceptat TOT și azi refuz TOT nu înseamnă că sunt capricioasă. Înseamnă doar că între ieri și azi am analizat ce mi-ai cerut și nu i-am mai văzut rostul.

Dacă încă nu m-ai văzut cu noul-el, nu înseamnă că nu există. Înseamnă doar că mai vreau să păstrez discreția asta.

Nu pot să-ți dau chiar eu manualul meu de utilizare ăsta nou, post-TU, te aștept să mă citești singur. Da, îmi place în continuare să port îmbrăcăminte mov, dar uite că mai nou am chef și de galben. Ieri, când mi-ai dăruit perechea aia de lenjerie din dantelă mov, m-am bucurat mult că ți-ai amintit. Poate era bine și când eram NOI să-ți amintești mai multe.

Mi-ar place să nu mă mai rănească toate nimicurile cotidiene. Mi-ar place să uite lumea că am fost cândva NOI. Mi-ar place să nu mă lovesc, încă zilnic, de întrebarea: Ce mai face el? Iar eu să răspund: Ne-am despărțit de mai bine de jumătate de an.. Mi-ar fi plăcut nespus ca în ultima zi pe litoral să nu mă fi întâlnit cu amicul nostru care, până în clipa aceea, nu a aflase și, acolo, la atâția kilometri distanță de casă, după o săptămână în care nu am avut motiv să mă gândesc la tine, m-a întrebat: E și el pe aici prin zonă? Vreau să-l salut. A plecat grăbit și rușinat după răspunsul meu. A apucat să mă mai întrebe, înainte să plece, cine mă însoțește. I-am spus doar că suntem o gașcă mai mare. Am considerat că sunt prea multe informații dintr-o dată și nu l-am mai menționat pe noul-el.

Dacă cuvintele mele îți par prea reci ori lipsite de sentiment, înseamnă că așa sunt. Și dacă te mai caut câteodată, nu o fac pentru că mă vreau iar la brațul tău. Doar că, uneori, sunt anume lucruri pe care simt că ți le pot împărtăși numai ție. Au fost prea puține cele pe care chiar ți le-am împărtășit și mii și mii cele pe care mi-am imaginat că o fac.

Având în vedere ultimele mele săptămâni, n-aș fi crezut că azi îți voi scrie ție. Dar zugrăveam mai devreme peretele pe care aseară l-am răzuit cu o pânză de bomfaier (Da, eu am făcut asta.. a durat câteva ore.. bună întrebarea de ce?) și la radio era piesa aia Let her go. Prima dată am auzit-o vara trecută, pe la 10 seara, în bucătăria ta; te așteptam mâncând înghețata de afine pe care eu o făcusem (și care, cel mai probabil, e și acum în congelatorul tău) și, auzind versurile, am început să plâng. Azi mă gândeam că habar n-aveam eu atunci că, peste un an, voi fi în noua mea casă zugrăvind un perete, cu un alt el în viața mea, ascultând aceeași piesă. N-am mai plâns, dar m-a făcut să mă gândesc la vremurile trecute.

Dacă azi mă gândesc la tine, nu înseamnă că și mâine o voi face.

Însă, când mă voi gândi iar la tine, mereu mă voi întreba: Cum ar fi fost dacă..?

0fb99f49b36721823f68ca27e9a44b42

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s