Te lasă să-l lași

Bun, v-ați văzut, v-ați plăcut, v-ați testat, v-ați … săturat?

Când începi o non-relație știi exact în ce te bagi și-ți spui atunci că știi ce faci, că nu o să ai pretenții, că e așa numa’, de plictiseală. Dar timpul trece și, după câteva luni, se învechesc ingredientele. De partenerul tău de non-relație nu mai îți este tocmai egal, te-ai obișnuit până acum cu el. Începi însă să ai și alte nevoi: hai să ieșim și noi în lume, că parcă m-am săturat de atâta stat în casă. Evident, propunerea nu implică ținut de mână și gesturi tandre în public. Nici nu e cazul, doar sunteți prieteni cu beneficii, nu? Dar parcă începi să vrei să încerci și altceva. Te-ai săturat deja de patul lui de-acasă, cearșafurile clar nu îți mai zâmbesc, terasa nu ți se mai pare așa o avuție și câinele lui ți-e mult prea drag. Vrei acum să vezi lumea cu el în stânga ta, vrei să te infiltrezi printre amicii lui, vrei să aparții unui statut demn de tine.

Vrei iluzia ce el o vinde, iar el îți vinde iluzii în serie. Cu doar o literă, îți oferă TOT: mergem, facem, dregem, vorbim, gătim, dormim. Știi că nu e adevărat un cuvânt din tot ce-ți spune, dar îl lași totuși să vorbească așa. Sună bine. Îți spui că o face fără intenție, și totuși plantezi în tine sămânța speranței: și dacă totuși e așa? Când vine momentul să acționeze precum el singur a propus, dispare un timp. Îți cere apoi iertare că a dispărut, are toate explicațiile la îndemână. Tu nu ai ce să-i ierți, doar nu are vreun angajament luat în fața ta. Ajungi chiar să te enervezi că a avut tupeul să-ți spună acel „iartă-mă”. Imediat după, urmează propuneri și mai pompoase; tu ești în continuare disponibilă pentru tot ce-ți propune. Deși pregătită pentru dezamăgire, tot te întristezi când dispare iar.

Nu-l înțelegi. Alegi să-l lași să plece. Nu-l mai cauți, dar știi că o vreme încă te poate căuta fără să-l refuzi. La urma urmei, asta era întelegerea inițială, nu?

Image

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Te lasă să-l lași&8221;

  1. Absolut genial… ma regasesc 100% si parca am vrut sa scriu asta. Da, voiam iluzia ce el o vindea: mergem, facem… dar ramaneau doar la teorie, practica nu a venit niciodata, dar eu am continuat sa visez.

    • Important e sa te trezesti din visare. Recunosc, intr-o zi posomorata de prea multa singuratate l-as primi iar in bratele mele.
      Dar simt ca nu va dura prea mult sentimentul asta. Rana cea mare incepe sa se vindece, ceea ce inseamna ca o sa ajung si pe drumul cel bun.
      Te pup!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s