Se potolește și ploaia mea

Image

Azi am pedalat prin ploaie. Abia ce am reluat mersul pe bicicletă; intenționam să revin pe 2 roți abia în luna iunie. Joi am avut însă o zi încărcată emoțional și, pe la 8 seara, am simțit nevoia de aer. Fără să gândesc, am mers la garaj și, în loc să iau mașina, am urcat pe Bici. Am oprit la magazinul de la colț, am cumpărat o pungă de pufuleți și o apă plată. În poșetă aveam o carte. Destinația pentru asemenea momente e prestabilită: o bancă din parcul central. La jumătatea drumului m-am întâlnit cu un prieten, cel de care vorbeam săptămâna trecută.

-Unde mergi la ora asta?

-Să citesc în parc. Am și pufuleți!

-Da, extraordinar, vrei să pari intelectuală.. Ești nebună? Nu vezi că se înserează?

-Nu stau mult; cât mănânc pufuleții, citesc un pic și mă întorc acasă.

-Ești supărată, așa-i?

-Da.

-Vrei să vorbești despre asta?

-Nu.

-Urci la un pahar de vin?

-….da .

Nu am mai ajuns în parc. Am petrecut o seară relaxantă în spatele paharului de vin, cu muzică franțuzească în surdină.

Am spus și ce nu vroiam să dezvălui; mă citise, nu mai puteam nega tare multe. Iar mi-a spus că mă iubește. Sentimentul e reciproc și iubirea nu e aceea romantică. Nu știu să explic; eu mă înțeleg. După miezul nopții am plecat acasă. Orașul era pustiu, aerul era cald. Aproape de casă mi-a ieșit în drum o haită de maidanezi și am deviat de la traseul obișnuit. A doua zi am urcat iar pe bicicletă și am mers la lucru. Azi la fel.

Ziua a început bine de tot. Familia mea s-a îmbogățit cu o nouă membră. Sora mea a născut o fetiță de nota zece. Până acum, sora mea e singura din familie suficient de curajoasă încât să facă 2 copii. Sunt fericita mătușică a 2 fetițe. Dar ea locuiește în Țara Bască; până o voi cunoaște pe cea mică, nu va mai fi chiar așa de mică. Mi-am amintit de vara în care fetița cea mare a surorii mele avea un an; am plâns atunci la întoarcerea acasă gândindu-mă că, până ne vom revedea, mă va uita.

Azi am mers iar la lucru cu bicicleta. Gata, am ieșit definitiv din perioada de refacere. A fost o zi însorită până înainte să ies de la muncă (evident!). Nu am vrut să o las pe Bici la magazin peste weekend, așadar am pedalat prin ploaie. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut mult senzația de pedalat prin ploaie, fără pelerină. De mult îmi doream să încerc și voi repeta experiența, dar pe o ploaie și mai cruntă de vară 🙂 . La o oră după ce am ajuns acasă, a ieșit soarele (evident!!!).

Mișcarea de care vorbeam zilele trecute, pe care o regizez, a prins contur înspre seară, a luat formă. Mai e mult, dar se concretizează. Vai, abia aștept să se întâmple, să pot vorbi despre asta!!

Amicul meu mi-a spus joi seara, din spatele paharului de vin:

-Cred sincer că Dumnezeu îți dă numai atunci când știe că poți să duci (…). Nu poți pierde ceva ce nu ai avut.

Oare încep să înțeleg motivul pentru care s-au întâmplat toate în ultimele luni în viața mea?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s