Credeam că voi fi pe minus

Image

Credeam că voi fi pe minus, eu tot așa ziceam: dacă ne vom despărți, voi pleca din țară, undeva unde să nu mă mai vadă nimeni. Credeam că lumea se va sfârși, și chiar s-a sfârșit.. preț de aproximativ o lună. După luna în care mi-am dat voie să sufăr în stilul meu ( nopți pierdute, scăldate în băuturi amestecate) mi-am zis „gata”. Prima decizie luată, fără să mă consult cu nimeni, a fost schimbarea specializării viitoarei profesii.

De când nu mai face parte din viața mea am fost promovată, am deschis în sfârșit contul ăla de economii (de care tot mă ating, dar contează că e acolo și nu e gol.. încă), am descoperit calea profesională pe care vreau să o urmez și, cel mai important, mi-am operat și vindecat inima (le-am scris în ordine cronologică). El ar fi fost primul pe care l-aș fi sunat pentru toate acestea. N-a fost să fie el primul apelat. Am sunat gașca de prieteni, cei de care intenționam de fapt să fug. Și, contrar gândurilor mele bazate pe..nimic concret, mi-au fost alături și nu m-au lăsat singură. În zilele imediat următoare intervenției, când nu puteam să merg mai repede decât un melc, ei au fost cei care au mers alături cu mine.

Zilele acestea îmi regizez mișcarea ce-mi va influența, zic eu, tot restul vieții. Am încredere că va fi bine, dar, chiar și așa pozitivă cum sunt, simt nevoia să vorbesc despre asta cu cineva despre care să simt că e trup și suflet cu mine. În urma deciziei celei mari și a unei neînțelegeri, unul din prietenii mei s-a supărat suficient de tare pe mine cât să nu-mi mai vorbească pentru o perioadă nedeterminată. Deși i-am promis că îl voi „bombarda” cu mesaje până mă va ierta, am renunțat destul de repede. Cum nici ieri nu mi-a răspuns, aseară eram supărată rău. Coincidență sau nu, cel ce mi-a fost alături pe perioada intervenției a apărut iar. Nu ne mai auzisem de mai bine de o săptămână, stabilisem că o lăsăm așa. Aseară m-a sunat tocmai când eram în toiul suferinței. Cu lacrimi pe obraz și nasul plin, i-am povestit motivul supărării mele. „Lasă că mai căutăm. O să rezolvăm, o să găsim noi altceva..vei vedea. Liniștește-te!„, mi-a spus. Nu știu dacă o face fără să realizeze asta sau chiar cunoaște bine femeia, dar mi-a spus exact ce aveam nevoie să aud. Ajung însă să bănuiesc că deține vreun soi de radar cu care-mi depistează stările; mereu apare când am nevoie.

Deși acel el pe care să-l sun primul nu a apărut încă, nu sunt pe minus. Viața îmi pune înainte ce am nevoie. Prietenii mei sunt alături de mine, chiar și cel care momentan nu-mi vorbește mi-e alături. Lecția mi-am învățat-o.

Urmează.. viitorul.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Credeam că voi fi pe minus&8221;

    • Da, am dreptate, urmeaza viitorul. Uneori, dupa o zi ca cea de azi, trebuie sa recitesc ce scriu si sa ma conving iar ca drumul pe care merg e unicul.
      Azi am fost o adevarata profesionista. Stiam ca va urma asa un moment si, probabil, ma pregatisem de mult pentru asta. Mi-am facut meseria pana la capat, chiar daca numai sufletul meu stia ce simt cu adevarat in spatele mastii de consiliera amabila si zambitoare.
      O sa iau ziua de azi ca pe o mica groapa in drumul meu. Si cum drumul merge numai inainte, am depasit groapa.
      :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s