Despre inima mea

Image

La naștere am moștenit, pe lângă frumusețea mamei mele și personalitatea tatălui meu, o boală a inimii.

Nu am făcut sport niciodată. Profesorii din școala generală ori liceu nu mi-au arătat vreodată cum să practic sportul adecvat condiției mele. La orele de sport din liceu, unde prezența și echipamentul erau obligatorii, eu eram responsabilă cu paza telefoanelor și ale altor posesii ale colegilor mei. Mă aflam mereu pe o bancă, lipită de un calorifer, cu cel puțin 2 inele/deget și 3 ceasuri/mână.

Conștientă fiind de posibilele episoade prin care puteam oricând trece, am informat toți profesorii de problema mea. Evident, m-am folosit cât am putut de treaba asta. Aveam o slăbiciune pentru profesoara de contabilitate: ori de câte ori mă întreba ceva, iar eu nu știam (și cel mai des nu știam, deoarece nu-mi plăcea contabilitatea), începeam să respir greori și zgomotos, îmi puneam mâna pe piept, priveam în gol. Iar profesoara se speria, rău. Și eu scăpam..

Fostul meu iubit, cel alături de care am petrecut ultimii 7 ani din viață, a fost cel care m-a impulsionat să fac mișcare. Am invățat să schiez, apoi să merg cu bicicleta (asta se întâmpla la 20 de ani), am mers pe trasee turistice și am învățat să înnot (dar aici mai am mult de lucru). Toate le-am făcut  în ritmul meu.

În timp, problema s-a agravat. Am început un tratament, apoi un altul și apoi altul. A urmat prima intervenție, apoi a doua și a treia. Totul fără succes. Am descoperit apoi un medicament, miraculos de-a dreptul, dar care nu se găsește în țară. Lunar, sora mea îl cumpără din Spania, cu greu fără rețetă. Datorită acestui medicament am devenit un om normal. Dar nu m-a ținut mult normalitatea: am hotărât că vrem să facem un copil, doar că medicamentul și copilul nu se împacă. Cardiologul meu a hotărât, la jumătatea lunii noiembrie, ca o nouă intervenție mi-ar putea oferi șansa de a mă vindeca și, deci, de a avea (minim) un copil. Între timp proiectul „Bebe” a căzut, alături cu relația.

De când lucrez, din 2008, anual am redirecționat 2% din impozitul pe profit către Inima Copiilor. Nu e cine știe ce avere, dar e ceva! Și puținul meu, alături de puținul altora, poate face diferența dintre un copil bolnav și unul sănătos. Am fost copil bolnav de inimă: după 5 minute de joacă îmi rămânea doar să-i privesc pe ceilalți deoarece eu nu mai puteam de obosită; nu aveam voie să fac tare multe, nu aveam voie să urc pe munte alături de toți copiii de la țară, că doar eu eram bolnavă și dacă mă apuca ceva pe acolo?!

Azi am stabilit data intervenției cu numarul 4. Intervenția va reuși!

Cred că o să-i propun cardiologului meu, dacă tot are treabă pe acolo pe la corazon, să mă vindece și de trecut 🙂 .

Image

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Despre inima mea&8221;

  1. Pingback: Despre noua mea inimă | Enbata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s