Aș vrea să am și eu puterea lui Tim din „About time” de a călători în timp. Aș intra în dulap, aș închide ochii, aș strânge tare din pumni și m-aș gândi la ziua aceea din vara lui 2010. Azi, acum, acolo aș vrea să mă întorc.
Era iulie și eu eram în Hondarribia, Țara Bască. Sora mea locuiește acolo. Ea era atunci însărcinată și m-a invitat să-i țin companie, să-mi mai revin și eu din stresul profesional prin care trecusem. Demisionasem de vreo 2 săptămâni și aveam timp. Eram brunetă, cu o tunsoare bob asimetric și aveam puțin peste 50 de kg. Eram la apogeul frumuseții mele.
Să mă întorc la ziua aceea.
În după-amiaza acelei zile am urcat la farul de la marginea satului, farul Higuer. Dar nu am urcat așa, oricum. Un băiat m-a dus acolo, un spaniol, pe un scuter. Nu mai urcasem până atunci pe un scuter; mi-a rămas atât de vie amintirea aceea. Purtam o rochie albă până deasupra genunchilor, semitransparentă, cu flori albastre. În picioare aveam o pereche de flip-flops, perfect asortați, care mă deranjau incredibil de tare (erau ai surorii mele, eu nu port flip-flops).
Drumul până la far e spectaculos. Trebuie urcat un deal. În stânga drumului e pădure, dar în dreapta, printre vile luxoase și copaci, priveliștea e minunată. Se vede oceanul, plaja, portul și satul.
Nu era prima dată când urcam acolo, era prima dată când urcam așa.
Sus, ne-am așezat pe iarbă într-un loc de unde puteam privi oceanul. Nu am vorbit prea multe. Mi-a zis că-i place mult soarele. Eu i-am spus că iubesc vântul. Apoi mi-a spus că s-ar putea îndrăgosti de mine. Sincer și pe neașteptate. Dar eu eram deja îndrăgostită de altcineva; și el la fel. Am lăsat-o așa, dar a sunat tare bine.
După un timp ne-am întors la scuter și am pornit spre sat. Sigură fiind că nu mă aude (zgomotul motorului, casca..) am spus: și eu m-aș putea îndrăgosti de tine.
Aceasta e experiența pentru care m-aș întoarce azi în timp. Aș vrea să retrăiesc sentimentele acelei zile: emoția unui deal urcat pe scuter, priveliștea, soarele și vântul, cuvintele lui.
Tu ce ai vrea să retrăiești? Gândește-te bine!
Pingback: Muzica din viața mea | Enbata